Puterea sexului este evidentă în modul în care ramificațiile sale se extind dincolo de cei doi oameni care îl fac. Acest lucru nu este mai puțin adevărat pentru sexul plătit: pe măsură ce industria muncii sexuale crește și se mută în mediul online, aceasta încurajează o viziune tranzacțională a relațiilor în cultura mainstream.
Asumarea (chiar și tacită) a unei părți din cadrul unei dezbateri vine cu anumite avantaje atât de ordin social, cât și personale. Pe de-o parte, de ordin social pentru că face mai ușoară adaptarea într-un mediu social. Pe de altă parte, de ordin personal pentru că siguranța pe care ne-o dă asumarea unei idei contribuie la creșterea stimei de sine.
Poate am o viziune medievală asupra iubirii, total în dezacord cu seninătatea cinică cu care privește problema o bună majoritate a generației mele. Dar n-aș vrea nici să cârtesc ca o babă miniaturală cum îmi închipui că era mai bine pe vremea lui Pazvante, când n-aveam antibiotice sau fermoare.
Arareori o temă precum cea legată de normalizarea homosexualității aprinde atâtea spirite și creează tensiuni atât de mari în istorie. Întotdeauna în astfel de cazuri este vorba de revoluții de anvergură, de schimbări de paradigmă majore, ce nu lasă pe nimeni neafectat. Se răscolesc și se disecă pe viu fundamentele celor mai profunde credințe; se pun în discuție norme „de bun simț”, de la sine înțelese, după care toată lumea își ducea viața de sute, poate mii de ani. Nu este vorba că oamenii nici măcar nu se gândeau să chestioneze aceste norme, oamenii erau dispuși să își dea viața și să ucidă pentru ele, fiindcă întotdeauna au fost o parte profundă a identității noastre.
Între 8 iunie 10 august, The H Gallery din București găzduiește expoziția intitulată „Teoria recapitulării”, aparținând artistului Ștefan Ungureanu. Titlul trimite la legea formulată de biologul german Ernst Haeckel, care, în anii 1860, a formulat o teorie a evoluție conform căreia stadiile de dezvoltare ale unui embrion sunt o reluare cronologică a formelor evolutive inferioare ale speciei respective. Rezumată prin sintagma „ontogeneza recapitulează filogeneza”, ipoteza lui Haeckel a fost discreditată de studiile empirice de la începutul secolului XX, ceea ce nu împiedică, însă, așa cum vedem în expoziția de față, transfigurarea temei printr-o simbolistică artistică.
Atmosfera în care filozofia încearcă să supraviețuiască astăzi este întru totul irespirabilă. În spatele atacurilor de tot felul la care este supusă, utilitariste și pragmatice, politice și economice, instituționale și academice, stă de fapt o sursă unică: ideologizarea. Ceea ce face ideologia să fie atât de periculoasă este că posesia ideologică de care vorbea Dostoievski nu ține cont de nicio „tabără”.
A numi lucrurile așa cum sunt, a spune lucrurilor pe nume înseamnă să jignești Regimul în care realitatea este o pretenție, sau în care Exteriorul este un scop rupt de mijloace și Interiorul este un mijloc rupt de scopuri. Acum, dacă arăt ca Napoleon și mă simt ca Napoleon, trebuie să fiu Napoleon.
Există o relație clară și bilaterală între natură și teoriile științifice, mediată de intuiție. Fără a elucida propriu-zis ce este intuiția, ne putem da seama cât de mare nevoie avem de ea. Apoi, date fiind aceste relații, avem o motivație clară pentru care nu Universul ascultă de legile științifice (cum adesea se spune), ci omul face – în cadrul științei și prin intuiție – tot posibilul pentru a înțelege Universul.
Elita cunoașterii plutește într-o utopie internațională managerială, corporativă, fără granițe, deoarece cunoașterea transcende toate granițele, pe când cultura, simțul comunității și al istoriei ei, alături de preocupările legate de afacerile locale sunt, prin natura lor, parohiale.
Toate astea se întâmplă mulțumită conceptului legal, artificial, inventat și dubios de „proprietate intelectuală”. Acum, chiar și scrierile unor creatori care au murit de decenii continuă să fie controlate de moștenitorii lor cu un monopol creat de guvern, cu privire la folosirea unor anumite combinații de cuvinte. De altfel, acest lucru s-a dovedit a fi foarte profitabil.