Andreea Iulia Scridon

Andreea Iulia Scridon este o scriitoare și traducătoare româno-americană. A considerat mereu că un adevărat scriitor în devenire trebuie să își petreacă anii formatori peregrinând printr-o bătrână țară europeană, așa că a studiat Literatură comparată la King’s College London și Scriere creativă la Universitatea Oxford. Nu îi este teamă să pună întrebări sfredelitoare sau punctul pe i.
A tradus Șoarecele B și alte povestiri de Ion D. Sîrbu, poeziile lui Ion Cristofor, precum și poeziile lui Traian T. Coșovei împreună cu Adam J. Sorkin, toate în limba engleză. Volumul ei de debut în poezie, Hotare, este publicat la Editura Universitară (2021). Are două cărți de poezie în pregătire la edituri din Marea Britanie și SUA.
În timpul ei liber, Andreea suferă de un impuls cronic de a hoinări și de a face plimbări, pentru care își găsește energia în resurse nelimitate de ciocolată.

Interviu cu doamna Sanda Cordoș: „Orice probleme aș fi avut în afara zidurilor facultății ori în facultate, se risipeau în momentul în care îmi întâlneam studenții”

Am fost ceea ce se chema un copil cu nasul în cărți și, în mare măsură, am rămas, pe viață, o persoană interesată de universul livresc. Părinților mei le plăceau cărțile (care erau în casă așezate în rafturi improvizate) și aveau un mare respect pentru învățătură. Premisele acestea au fost foarte bune, ei mi-au fost alături, dar n-au dorit să intervină sau să influențeze parcursul meu formativ și profesional.

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Româna, de asemenea, pare să înceapă să își piardă din încărcătura timbrală și din elementele ei gratuite ca și engleza, devenind mai tehnică și mai puțin parabolică cu trecerea timpului și cu familiaritatea sau dependența noastră crescândă de electronice. Limbajul poetic, deci, precum limbajul în sine, se schimbă, în clipa asta, văzând cu ochii.

Viața mea postpandemică

În data de 9 martie 2022, crainicul de la radio a anunțat cu un ton satisfăcut că s-au ridicat restricțiile impuse în contextul pandemiei. Când s-a făcut acest anunț era o dimineață frumoasă, dar încă rece, la Cluj.

Înfrumusețarea și îmbrăcămintea în România anilor 1950 – 1960

Mulți ani a fost la modă materialul jersé pentru rochii. Era chiar ca un tricot, dar de fabrică, de mașină. Multe culori, foarte frumoase. Pe urmă au apărut la un moment dat fustele de tergal. Erau fuste plisate în fabrică. Era un fel de stofă subțire, aia ținea de fapt pliseurile călcate la aburi. Era mare chestie! Erau scumpe. Dacă aveai 2 sau 3 fuste de tergal… erai ultra elegantă. 

Poet de război

Poetul britanic Sidney Keyes s-a născut în 1922 și a început să scrie poezii în copilărie. A publicat două volume de poezii în timpul studenției sale la Oxford. După terminarea facultății de istorie, s-a înrolat în Armata Britanică în 1942 și a continuat să scrie poezii până în 1942, când a fost omorât în bătălie în deșertul tunisian. Avea doar 20 de ani.

Interviu cu scriitorul Paul Doru Mugur: „România are densitatea cea mai mare de poeți talentați din lume”

Paul Doru Mugur este scriitor, traducător și editor. În calitate de scriitor, a debutat cu volumul Scutul lui Perseu (editura Publistar, Bucureşti) în 1999. În 2006, a lansat volumul de poezii Ceva uşor (editura Brumar, Timişoara). În urma publicării volumului de nuvele Psihonautica (editura Curtea Veche, București, 2009) a fost […]

Interviu cu Ion Taloș: scrisori către un tânăr etnolog

Poate nu e greșit să zic că un cercetător în etnologie trebuie să aibă două culturi: una pe care și-a însușit-o prin școală și alta pe care și-o însușește prin relațiile cu oamenii de la țară și prin lectura unor colecții de folclor. El trebuie să vadă frumusețea culturii orale, care nu e cu nimic mai prejos de cea a școlii. Sunt două culturi care se contrazic, dar se și întâlnesc, adică au și elemente comune.

Interviu cu Mărioara Boilă: „Lucrurile trebuie respectate în firescul lor”

Deci, educația și profesia. Fără transcendență ești un animal. Ești un câine care a murit și a fost îngropat lângă gard, cum am îngropat noi câinele nostru. Și cu asta s-a terminat. Noi nu putem trăi așa: știm că sufletul e nemuritor, deși nu ne-a fost dat să înțelegem. Isus ne-a spus, deși s-a știut și dinaintea lui. Aceste lucruri trebuie cultivate, nu lăsate în voie. Valorile sufletești îți conferă verticalitatea, la fel și munca.

Nayeli Riano: Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Magia va persista, deși în forme mult mai brute, deoarece omul nu poate suporta multă realitate, dar percepția lui asupra realității este amestecată în mod confuz cu raționalismul strict. Aceasta nu este realitatea. Realitatea este că mintea și inima omului nu sunt întotdeauna raționale, ci intuitive; mitul și miracolele sunt la fel de reale ca noi, iar lumea vizibilă nu este singura lume care există.