Datorită parteneriatului dintre Redacția Syntopic și Facultatea de Filosofie a Universității din București, studenții acesteia din urmă au avut posibilitatea de a face un stagiu de practică în cadrul redacției, care a constat în traducerea unor articole ale revistelor colaboratoare. Sperăm ca în viitor să diversificăm formele în care acest stagiu se va putea realiza și le mulțumim celor care au făcut parte din această primă etapă pentru interesul, seriozitatea și munca lor! Vă invităm să descoperiți mai jos articolele traduse și vă așteptăm cu drag la viitoarele stagii de practică!
Indiferent de ceea ce susțin criticii literari, eu susțin că romanul nu ne oferă niciun răspuns. Moby Dick este crud și este bun. El este violență fără sens și este milă tandră. El este o fiară proastă și este mâna lui Dumnezeu. Ahab, Ishmael și chiar și Starbuck nu pot înțelege Balena Albă, așa cum nu pot înțelege nici fulgerul sau furtuna oceanică.
Ca modele de inteligibilitate, ideile revelează gândirea – sub forma întrebărilor sau a pragurilor către înțelegere, către deșteptare, către „lumină spirituală”. Din acest punct de vedere, toate ideile sunt bune. Dar nu este cu putință ca ideile să fie și rele? Cum ar suna un discurs care să postuleze ideile ca fiind constitutiv rele?
Witold Gombrowicz, deși este, în toate intențiile și scopurile sale, necredincios, disecă acest om modern pe care-l găsește confuz, deformat și carnavalesc în societatea din această biserică. Îi recunoaște tulburarea și îl întreabă: „unde este pramuma principală și ce să iau drept bază, chinul metafizic sau pe cel fizic, pe cel sociologic sau pe cel psihologic?”.
Buber a fost adesea calificat drept un filozof existențialist dar interesele sale cuprind studiile religioase, traducerea, pedagogia și gândirea socio-politică. Eu și Tu este expresia clasică a filosofiei „dialogice” pentru care este cunoscut.
În crezul său intelectual, nihilismul a afirmat două lucruri: lipsa de sens intrinsec a vieții, dar și faptul că toate valorile sunt create de om, create social, fără referire la transcendență sau divinitate. Cel de-al doilea punct a fost cel care a preocupat mințile intelectualilor și scriitorilor nihiliști – credința că o lume nouă ar putea fi făcută din mormanul de cenușă al celei vechi de către cei suficient de curajoși pentru a construi din nimic.
În distopia lui Bradbury, guvernul vrea să producă cetățeni care să „demonteze un televizor de pe perete și să-l monteze apoi la loc.” Munca practică este singura utilă și acceptabilă în această societate. Dar chiar și-așa, cei ce dețin puterea știu că sistemul lor educațional nu va reuși să stârpească întreaga rasă a filosofilor.
Să păcătuiești înseamnă să faci o alegere greșită. Nu este o eroare. Cel care face o alegere care este doar eronată nu a ales să comită acea greșeală. Dacă există ceva precum păcatul, atunci acesta trebuie să reprezinte cel puțin alegerea de a alege greșit. Dar această alegere presupune și un al doilea nivel. În mod implicit, este alegerea de a alege greșit în fața unui Martor care are o înțelegere clară asupra acestei alegeri și care are caracterul divinității.
Pe scurt, a schimba artefactele darurilor transcendente cu imanența îmbunătățirii capitalului înseamnă a vinde dreptul nostru uman din naștere pentru o nimica toată. Sau, ca să folosim limbajul sălii de consiliu și al raportului anual, a deposeda o comunitate universitară creștină de artefactele creativității umane înseamnă să trădezi inima misiunii acestei comunități.
Orice persoană cu experiență în domeniul istoriei, în special în istoriografie, știe că istoria înseamnă mai mult decât fapte – istoria este reprezentată de povestirile pe care le spunem despre trecut, care totuși includ fapte, dar nu numai atât.
Figura vrăjitoarei a pus o „vrajă” de lungă vreme pe artiști și oameni de știință, care au asociat-o cu femeile care au cunoștințe neobișnuite asupra naturii și o sexualitate diferită de normalul epocii. De fapt, multe dintre „vrăjitoarele” persecutate în Europa de-a lungul secolului al XV-lea erau moașe și vindecătoare, pe o linie a tradiției îndelungate de practică medicală laică, care era mai degrabă pragmatică decât teoretică.