Timpul, la răscrucea dintre știință, filosofie și experiență
În aparență atât de familiar nouă, aspect imanent al universului și vieții trăite deopotrivă, timpul se dovedește, în fapt, un concept extrem de dificil de definit.
Știință
Relativitate și relativism – câteva repere
Trebuie știut însă că asocierea relativității în sens conceptual cu Einstein este o greșeală majoră, deoarece relativitatea clasică exista încă de pe vremea lui Galileo Galilei. Noi folosim această formă de relativitate zilnic, fără însă a ne da seama.
Cum ajungem să descriem științific natura?
Există o relație clară și bilaterală între natură și teoriile științifice, mediată de intuiție. Fără a elucida propriu-zis ce este intuiția, ne putem da seama cât de mare nevoie avem de ea. Apoi, date fiind aceste relații, avem o motivație clară pentru care nu Universul ascultă de legile științifice (cum adesea se spune), ci omul face – în cadrul științei și prin intuiție – tot posibilul pentru a înțelege Universul.
Metaeuristicile bio-inspirate – miniaturi ale legilor naturale de nivel înalt
Performanțele obținute de acești algoritmi nu sunt mereu înțelese, ele fiind subiect de dezbatere între specialiști, însă reușitele lor sunt deja asumate conjectural, după ce au fost probate experimental în nenumărate instanțe. Astăzi, atât calculul evolutiv cât și clasa mai cuprinzătoare a metaeuristicilor sunt parte integrantă a materiei de studiu a facultăților de profil, fiind încadrate, de regulă, sub disciplinele care abordează domeniul Inteligenței Artificiale.
Calendarele, niște instrumente dificile
Conjunctura istorică ce leagă actualul calendar civil de Biserica Catolică evidențiază cât se poate de clar lipsa oricărei mize teologice în reforma gregoriană. Orice contact cu latura tehnică a calendarului este un exercițiu care dezvăluie că nu avem, în realitate, de-a face cu aspecte ezoterice în această privință. Fie că încercăm să calculăm singuri data Paștelui, fie că încercăm să rezolvăm mici probleme de matematică pe baza sa, calendarul ne apare strict ca un instrument.
Predicții seismice sau astrologie modernă?
Pe fondul catastrofei produse de recentele cutremure din Turcia, remarc cu stupoare cum s-a răspândit un videoclip1 al unui „cercetător“ olandez pe nume Frank Hoogerbeets în care, pe baza unui „studiu“ al dispunerii planetelor în sistemul solar, era prezisă producerea unui cutremur în zona în care s-au produs seismele. În opinia mea, avem de a face cu o combinație destul de subtilă de fake news și praf în ochi, pe care voi încerca să le disting în cele ce urmează.
Între curiozitate și hazard – metoda cercetării în matematică
De mai bine de un an muncesc la lucrarea mea de doctorat, ceea ce mi-a permis să pătrund în dedesubturile cercetării științifice în domeniul matematicii pure. În acest timp, am fost întrebat de multe ori despre utilitatea socială a muncii mele sau, mai pragmatic vorbind, de ce sunt plătit pentru niște activități care nu generează un bun sau serviciu imediat util societății. Dar, mai ales, de ce statul este cel ar trebui și care chiar finanțează cercetarea fundamentală.
Cum putem face complexitatea să nu fie complicată?
Vom prezenta însă pe parcursul acestui text exemple de sisteme complexe care, printr-o tratare matematică adecvată, ajung să aibă descrieri simple, adică nici măcar complicate. Bineînțeles, este posibilă și o descriere simplă a unor sisteme complicate. Problema este una de metodă, în sensul în care diferite tehnici matematice, cărora le putem găsi tot felul de semnificații, pot fi folosite în funcție de forma concretă a sistemului în discuție.
Deformarea adevărului prin limbaj
Ne situăm, din punct de vedere tehnologic, într-o epocă în care limbajul capătă noi și noi valențe, fără însă a-și pierde menirea de mediator între capacitatea noastră limitată de a comunica și posibilitățile mult mai extinse ale creierului în ansamblu. Presiunile asupra adevărului lingvistic persistă, cu scopul vechi de a manipula publicul în diferite direcții. Tocmai în acest sens, limbajul de lemn trebuie privit cu aceeași reticență cu care privim minciuna în sine.
Limbajul matematic – între rigoare și incompletitudine
Cu toate acestea, matematica are o problemă serioasă la acest capitol: s-a demonstrat, și încă riguros, formal, că există afirmații adevărate, dar care nu pot fi demonstrate în această manieră formală, puterea limbajului matematic fiind limitată la descoperirea unui adevăr parțial. Acest rezultat, cu ecouri în concepția modernă despre cunoașterea științifică, a fost formulat de matematicianul austriac Kurt Gödel sub forma „Teoremelor de incompletitudine”, despre care voi vorbi în acest articol.