Dragoș Manea

Dragoș Manea este absolvent al masterului de Științe Matematice al Universității Oxford și doctorand al Institutului de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, pe o temă de analiză matematică.
În ceea ce privește preocupările extra-matematice, este interesat de teologie (liturgică, spiritualitate), muzică bizantină, programare (în special web design) și zdrăngănit la chitară. Dragoș este serios – uneori prea serios – veșnic în priză, adesea uitând să se decupleze. O combinație între introvertit și sociabil, apreciază prieteniile profunde și oamenii faini (ca cei pe care i-a găsit la Syntopic).

Ce ne spune statistica despre relevanța datelor statistice?

În acest articol voi prezenta unul dintre cele mai întâlnite instrumente folosite în studiile științifice, atât în domeniul științelor naturii, cât mai ales în cele sociale. Este vorba despre verificarea ipotezelor din punct de vedere statistic, abordând în mod special acei indicatori care fac diferențierea dintre un rezultat valid și unul neconcludent din punct de vedere statistic.

De ce trebuie să fii om ca să faci matematică?

Dacă, în secolele trecute, matematicienii erau oameni care studiau diferite fenomene naturale, elaborând un formalism împletit de multe ori cu intuiția, David Hilbert vede matematica modernă ca pe un sistem închis, autosuficient, care își validează propriile rezultate bazându-se pe axiome ce pot fi, la o adică, doar niște formule alese arbitrar, fără a avea în spate vreo realitate. Acest curent formalist pierde din vedere exact latura umană a matematicii, acea sclipire de gândire creativă și imaginativă ce nu poate fi imitată de sistemele formale, oricât de sofisticat ar fi construite.

Poate postul să fie vesel?

Până nu demult, înaintea Postului Mare din anul acesta, concepeam perioada postului ca pe un timp în care omului îi este impus să fie mereu abătut, trist, închis în sine, ieșit oarecum din firescul comportament jovial. Așa cum este cazul multor concepții general răspândite, informarea de la sursa autentică a fenomenului poate schimba radical perspectiva din care îl privim. Prin urmare, adevărul ar trebui căutat în ceea ce pe drept cuvânt se poate numi manualul de instrucțiuni al postului: Triodul.

Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea a II-a)

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin. (1 Corinteni, XXXIII, 12) […] Remarcăm faptul că doar din proiecția unui obiect nu putem deduce întreaga formă a acestuia. Spre exemplu, obiectul poate fi oricât de înalt și, totuși, să genereze aceeași proiecție. Aproximativ același lucru se întâmplă și cu o oglindă. Pe suprafața plană a oglinzii se proiectează obiectele din cameră, acestea reducându-se practic la două dimensiuni.

Câteva intuiții matematice pentru noțiuni teologice (partea I)

Unele concepte teologice ortodoxe pot părea bizare și chiar inacceptabile pentru omul de știință ce lucrează preponderent cu adevăruri conforme intuiției empirice imediate. Totuși, cel puțin în domeniul matematic, lucrurile stau oarecum altfel. În continuare, voi încerca să demonstrez că o persoană familiară cu adevăruri matematice operează cu concepte cel puțin la fel de bizare și greu de intuit ca cele teologice.

Ce loc mai au laicii în Biserică?

Zăbovind ceva mai mult prin bisericile ortodoxe de la noi, un ochi vigilent nu poate să nu remarce separarea pronunțată dintre viața cotidiană a laicilor și viața acestora în Biserică. De ce existența mirenilor are în general doar o intersecție minoră cu viața eclezială? De unde respingerea reciprocă la nivel profund dintre laici și Biserică? După părerea mea, cauzele trebuie căutate cu răbdare și nepărtinire în rândul abaterilor de la însăși esența constitutivă a Bisericii ca fenomen social – ce se definește etimologic ca adunare a credincioșilor – iar un posibil răspuns paradoxal îl văd în însăși încercarea Bisericii ca instituție de a atrage cât mai mulți credincioși.

Inteligența artificială – teoria conspirației sau doar matematică?

Despre inteligența artificială circulă diverse opinii din ce în ce mai „inovatoare” în materie de teoria conspirației, prevăzând scenarii apocaliptice bazate pe anumite mașinării care, beneficiind de o inteligență proprie, scapă de sub controlul uman și instaurează o nouă ierarhie la nivel mondial. Scopul acestui articol este de a prezenta, într-o manieră pe alocuri simplificată de dragul cursivității, câteva noțiuni de bază despre rețele neurale, despre cum pot acestea „învăța” și care este natura acestei învățări.

Oamenii de lângă noi – persoane sau obiecte?

Problema stă în faptul că nu suntem învățați – nu mai există cine să ne învețe – și, ca urmare, nici măcar nu avem idee despre cum arată o relație de prietenie autentică, în care celălalt devine nici mai mult nici mai puțin decât o parte din propria noastră persoană, durerile și bucuriile lui fiind resimțite dacă nu mai puternic, măcar la aceeași intensitate cu ale noastre […]

William Doino Jr. : Realizarea magistrală a lui Alvin Plantinga

Când Alvin Plantinga a fost distins în acest an cu Premiul Templeton, el s-a alăturat unei companii selecte de personalități, printre care Maica Tereza, Alexander Solzhenitsyn, Michael Novak și Rabinul Jonathan Sacks. La fel cum aceștia au avut contribuții remarcabile pentru dezvoltarea societății în diversele domenii în care au activat și în diversele credințe religioase din care proveneau, așa și Alvin Plantinga și-a adus aportul la evoluția gândirii academice. Un creștin dedicat, reprezentant al tradiției reformate olandeze, acesta a contribuit la schimbarea percepțiilor intelectuale, întărind poziția creștinismului în lumea academică.