Inteligența artificială

Începând de astăzi, până pe data de 30 ianuarie, platforma noastră va găzdui texte ce încearcă să surprindă esența unuia dintre cele mai discutate subiecte ale momentului: inteligența artificială. Deși fondată ca domeniu abia în jurul anilor ’40, știința sistemelor inteligente își face deja puternic simțită prezența în viețile noastre. Optimiștii, dintre care poate cel mai cunoscut este Marvin Minsky – care susținea că mintea umană nu este cu nimic diferită de un computer –, afirmă că inteligența artificială va îmbunătăți semnificativ calitatea vieții umane; pesimiștii însă avertizează că este posibil să avea de-a face cu o forță distructivă, pe care nu o înțelegem pe deplin. Dincolo de îngrijorările mai concrete pe care dezvoltarea inteligenței artificiale le pune, spre exemplu, pentru piața locurilor de muncă, aceasta ridică și întrebări filozofice cu privire la trans- și postumanism, unicitatea emoțiilor umane sau ce înseamnă cu adevărat inteligența. Acestea sunt doar câteva dintre aspectele pe care dorim să le explorăm de-a lungul următoarelor două săptămâni.

cheatGPT

Sfetnicul acesta este misterios – nu știm prea bine cine sunt cei care l-au proiectat; cum, de ce și pentru ce l-au proiectat; ce vor de la el și ce vor de la lumea în care îl aruncă cu atâta ușurință. Mai mult decât atât, însă, Sfetnicul este supranatural – pentru că aparent, spre deosebire de cuțit, pușcă, pompa de bicicletă sau mașina de făcut tăiței, de la un anumit punct încolo nimeni, nici măcar inventatorii (sau să le spunem creatorii?) săi, nu mai înțelege cum funcționează această existență spectrală.

Gnoseologia carteziană şi computaţionalismul modern

Vom remarca existenţa unanimităţii referitoare la aceste similitudini structurale ale gnoseologiei carteziene şi diferitelor perspective cognitiviste actuale. Mai mult încă, dezvoltarea ciberneticii, apariţia computerelor şi a noţiunii de „inteligenţă artificială” (AI) sunt toate evenimente puse în seama influenţei exercitate în contextul filosofiei moderne de către René Descartes.

Despre Inteligența Artificială (IA)

Pe de o parte, avem esteții filosofi care apreciază în mod abstract frumusețea algoritmului și întrezăresc posibilitatea unei lumii conduse armonios de IA, iar pe de cealaltă îi avem pe cei practici și prevăzători care încearcă să găsească un compromis, o soluție decentă la iminenta lor descalificare din posturile pe care le ocupă. Teama sună cunoscut, în definitiv fiind aceeași neliniște gotică a înlocuirii omului de către mașină, născută în epoca industrializării de acum mai bine de 200 de ani.

Interviu cu doamna profesoară Mihaela Constantinescu: „Înțelepciunea practică este ceva ce sistemele de IA nu pot ajunge să dezvolte”

Chiar dacă putem fi de acord că algoritmii unei mașini fără șofer sau ai unui joc complex precum AlphaZero procesează date, realizează inferențe, stabilesc conexiuni complexe, iau decizii raționale, astfel că pot ajunge să dezvolte anumite virtuți dianoetice (precum nous sau episteme) corelate cu studiul teoretic, nu același lucru se poate spune despre virtuțile etice. Acestea din urmă pot fi dezvoltate doar prin învățare participativă și necesită un anumit tip de motivație, dar mai ales înțelepciune practică (phronesis). Or, înțelepciunea practică este ceva ce sistemele de IA nu pot ajunge să dezvolte pentru că nu pot avea acea înțelegere a elementelor contextuale relevante pentru decizia morală virtuoasă.

Drew Maglio: Prometeu Descătușat. Avertismentul lui Mary Shelley despre scientism

În cercurile de secol XIX unde se întâlneau adepții curentului romantic, abundau aluziile la alegoria lui Prometeu. Percy Shelley a scris Prometeu Descătușat în timp de Lord Byron scria Prometeu […] În alegoria lui Prometeu, acesta este atât erou, cât și personaj negativ. Într-una din ipostaze, el a modelat umanitatea (și apoi le-a oferit oamenilor focul) din lut pentru a-i ajuta pe titani în lupta lor cu zeii.

Religie – Secularizare – Inteligență artificială

Renașterea, Reforma, revoluția industrială, curentele de expresie atee (comunismul) au caracterizat acest lung răstimp de coabitare religie – secularizare. Și de o parte și de alta, filonul creativ a fost copleșitor, doar că societatea omenească merge înainte. Omul se autodepășește permanent. Așa s-a născut inteligența artificială.

Între intenționalitate și computaționalism

Experimentul propus de Searle vine ca reacție împotriva computaționalismului radical, cel care susține că mintea noastră se poate reduce la computații. Searle își propune să demonstreze o ipoteză extrem de interesantă, anume faptul că dintr-un sistem pur sintactic nu poate deriva o semantică. Adică, dintr-un sistem ce operează cu simboluri conform unor reguli formale nu poate lua naștere sensul.

Inteligență Artificială morală? Despre algoritmi, virtuți și statut moral

Sistemele de IA care „învață” despre virtuți nu pot dezvolta motivațiile morale cerute de cadrul eticii aristotelice: nu este suficient ca sistemele de IA să acționeze virtuos, ci mai este nevoie și ca acțiunea lor să fie bazată pe motivațiile adecvate și să fie adaptată la contextul situațional specific. Or, sistemele de IA nu au capacitatea de a dezvolta motivațiile interne potrivite și nici nu au potențialul de a deveni un phronimos aristotelic, de a intui acțiunea virtuoasă relativ la variațiile contextului. Pentru aceasta sunt necesare, în perspectiva aristotelică, afectele, capacitatea de a simți, parte inerentă a biologiei umane.