Iuliana-Diana Petrescu

Iuliana-Diana Petrescu urmează programul de masterat Cognitive Sciences din cadrul Universității din București. Și-a finalizat studiile de licență în Literatură universală și comparată și limba și literatura engleză la Universitatea Babeș-Bolyai, cu o lucrare despre influențele perspectivelor augustiniană și bergsoniană în problematica temporalității din lirica lui T.S. Eliot. Este Civitas Dei Fellow la Thomistic Institute, Dominican House of Studies și fostă bursieră a Colegiului de Performanță al Universității Babeș-Bolyai. În prezent, lucrează și ca editor în cadrul organizației Edictum Dei.
Iuliana crede că înțelegerea și cunoașterea nu trebuie privite izolat, ci mereu îndreptate înspre împlinirea parcursului uman personal și al celui de lângă noi. Pentru ea, disciplina este singura cale către demnitate și libertate. Se bucură de eleganța așezată a lumii, mai ales așa cum se revelează aceasta în matematică sau muzică.

Între unu și doi nu există numere raționale

Ce e banal și supranatural deopotrivă, lucru subliminal exprimat în carte, e că dragostea – de altul, de tine, de viață, libertate și creație – se joacă între două planuri la fel de intangibile, și se pierde când uităm că fiecăreia trebuie să i se ploconească, pe rând, partea leului.

„Din piatră și oțel – O călătorie în lumea Urbex”

Urbex este în mod vizibil mult mai abstract: nu expune nicio figură, doar urme trasate de om în vestigiile trecutului, dovezi ale vieților individuale și comune lăsate în urmă. La fel cum clădirile și siturile erau odată vii, iar acum sînt cuprinse fotografic înghețate în timp, viața omenească lipsește și ea, avînd doar trecutul martor, întipărit în pereții clădirilor. Cu un fir vital lipsă, altul își declară patronajul.

Ce-am greșit al meu să fie

Cine nu și-a refuzat cumplita sfîșiere de a trăi perfect lucid toate detaliile propriei vieți – și chiar cel care le-a căsăpit uneori perfect funcțional – știe că doar zahărul, sarea și piperul se țin în compartimente corect separate.

Portretul artistului ca tânăr rebel: Un interviu cu Ellen Marie Moysons

Arta poate avea mai multe funcții, în raport cu cel care o creează. Unii artiști au menirea de a provoca și de a depăși limitele. Alți artiști sau alte picturi sau lucrări sunt mai degrabă menite să atragă atenția asupra armoniei și frumuseții, de exemplu, sau să materializeze aceste sentimente. Cred că poate mai important decât ceea ce este reprezentat de fapt este energia care emană dintr-o lucrare.

Drew Maglio: Prometeu Descătușat. Avertismentul lui Mary Shelley despre scientism

În cercurile de secol XIX unde se întâlneau adepții curentului romantic, abundau aluziile la alegoria lui Prometeu. Percy Shelley a scris Prometeu Descătușat în timp de Lord Byron scria Prometeu […] În alegoria lui Prometeu, acesta este atât erou, cât și personaj negativ. Într-una din ipostaze, el a modelat umanitatea (și apoi le-a oferit oamenilor focul) din lut pentru a-i ajuta pe titani în lupta lor cu zeii.

Paul Krause: Augustin și „Cetatea lui Dumnezeu”. Primul război cultural

În „Cetatea lui Dumnezeu”, Augustin dezvăluie sistematic ideologia goală a cetății omului și a Imperiului Roman într-o contranarațiune ce îți taie răsuflarea, rămânând remarcabil de modernă și relevantă chiar și astăzi. În contrast cu cetatea omului, Cetatea Iubirii, afirmă Augustin, este cetatea îndumnezeită de care aparțin creștinii, cetatea după care tânjeau Homer și Vergiliu.

George Weigel: Umor papal

Umorul lui Ioan Paul al II-lea, așa cum l-am perceput eu, tindea spre ironie: nu în sensul postmodern, în care ironia este la mică distanță de cinism, ci în modul mai venerabil al ironiei ce recunoaște faptul că nu suntem la cârma vieților noastre și că vom ajunge în rolul de bufon de curte dacă încercăm să controlăm totul.