Georgeta Filitti

Georgeta Filitti este istoric modernist, cu cercetări în istoria României, sec. XVIII-XX, relațiile româno-grecești, prefațator, traducător și doctor în istorie al Universității din Cluj (1971). A fost cercetător la Institutul de istorie „Nicolae Iorga” (1961-1998), consilier la Fundația „Ion Ghica” (1997-2004), bibliotecar la Biblioteca Metropolitană București (2004-2007) și cercetător la Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (2007-2010).
A scris mai multe volume de autor și a editat Oratoria lui M. Kogălniceanu, 9 volume (pentru care a primit și premiul Academiei în 1983), din opera lui N. Iorga, 14 vol., a lui Victor Slăvescu, 9 vol., a lui I.C. Filitti, a lui C.I. Karadja ș.a. A publicat peste 400 de articole în țară și în străinătate. Face emisiuni de istorie la radio și diverse televiziuni. Susține, în cadrul Fundației Calea Victoriei, cursuri și evenimente începând cu anul 2008, ca istoric dedicat în special poveștilor Bucureștiului de altă dată, dar și familiilor boierești, instituțiilor de seamă și clădirilor de patrimoniu, încă existente în capitală și în împrejurimi. A fost decorată cu Crucea Regală de Regele Mihai în 2012 și Serviciu Credincios în grad de Cavaler de președintele Iohannis în 2019.
Invitați

Este identitatea națională desuetă?

Globalizarea e o realitate aducătoare de certe beneficii. Lumea a băgat de seamă că, de invoci specificul național sau nu, urmările sunt aceleași: consumerism (precumpănitor mărfuri de import, alimente, îmbrăcăminte, fie și la mâna a doua, televiziune), burse la școlile din afară, locuri de muncă în străinătate. Evident, bunul simț temperează mult aceste stări umorale generale, dar impresia mea rămâne că despre națiune, patriotism trebuie să ne referim doar la trecut.

Invitați

Capitalism versus totalitarism

Partea tragi-comică a realității totalitare este că majoritatea locuitorilor, în frunte cu mai toate căpeteniile comuniste, tânjesc după mult hulitul capitalism. De câte ori pot, se refugiază în sânul lui. Abia când va apărea fenomenul invers, de goană spre Moscova, Havana sau Phenian, lumea va trebui să se întrebe ce o așteaptă.

Invitați

Religie – Secularizare – Inteligență artificială

Renașterea, Reforma, revoluția industrială, curentele de expresie atee (comunismul) au caracterizat acest lung răstimp de coabitare religie – secularizare. Și de o parte și de alta, filonul creativ a fost copleșitor, doar că societatea omenească merge înainte. Omul se autodepășește permanent. Așa s-a născut inteligența artificială.

A fost odată...

Pastila de politețe

Onest vorbind, cred că nu se poate face nimic în fața avalanșei tehnologice – nu toată benefică dezvoltării umane. Dar măcar aceia dintre noi care nu ne-am lăsat prinși complet în mrejele ei să ne gândim că există nenumărate lucruri frumoase perceptibile cu cele cinci simțuri cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Să le mai folosim din când în când!

Invitați

Omul și creația lui, inteligența artificială, cam scăpată de sub control

Extinderea inteligenței artificiale nu poate și nu trebuie să fie oprită, dar trebuie întru câtva controlată, altminteri, în accepția actuală, umanitatea va pieri. Fără să pontific, să am pretenția a face judecăți de valoare cu statut de casație, cred că inteligența artificială îmbunătățește calitatea vieții și, bine strunită, nu poate fi distructivă. Inteligența artificială trebuie să rămână un auxiliar al omului și această manevră se poate realiza recitind povestea ucenicului vrăjitor.

Invitați

Sărbătorile de iarnă, cu un strop de nostalgie

Sărbătorile pot fi un popas în viața agitată impusă de ritmul contemporan. Dar și o accelerare nebunească a acestuia […] totul mă leagă de tradiție, de căldura cuibului familial. Cei nou veniți intră și ei în peisaj, formăm o comunitate fără tensiuni, dispute ori încercări de preemțiune.

Invitați

Câteva vorbe despre Dante

Dante, ca și Dostoievski sau Hauptmann, merită a fi citit din vreme în vreme. De fiecare dată îi descoperi tâlcuri noi, frumuseți și subtilități nebănuite. Le lași o vreme să se coacă în tine și apoi, pe nesimțite, pofta ta de scris, de mărturisit ceva din străfundul tău răbufnește îmbogățită, fără să-ți dai seama că datorezi gestul, în parte, florentinului.

A fost odată...

Pastila de politețe

Citind aceste rânduri, unii dintre voi ar putea crede că socializarea în aceste tipare înseamnă de fapt un corset, un pat al lui Procust care exclude, pur și simplu, plăcerea întâlnirilor. Nu. E vorba doar de măsură, de stăpânire de sine, de diferența între omul educat, superior și cel prea apropiat de regnul animal.

A fost odată...

Educația, eterna poveste

Seriozitatea cu care România „burgheză” a privit învățătura a dat roade; numărul celor străini de un meșteșug, de o îndeletnicire oarecare era în continuă scădere. A existat o rețetă anume de educare în sens larg? Totul a mers fără cusur? Ar fi nerealist să afirmăm așa ceva. Gradul de școlarizare a rămas modest până după Al Doilea Război Mondial, dar cei care apucaseră să învețe au fost obligați s-o facă serios.