Pentru cititorul secolului XXI, cartea lui Brown dezvăluie mecanismele subtile ale schimbării unui ethos comunitar într-un moment de răscruce istorică, în care modificarea unei singure variabile din structura societății Imperiale – cea religioasă – duce la adoptarea decisivă a unei paradigme noi de conceptualizare a ordinii socio-politice
Cu cât spărturile și fisurile din societatea noastră devin mai vizibile, cu atât observăm o dezbatere din ce în ce mai prezentă pe tema principiilor fundamentale ale liberalismului clasic și a omului care se află în centrul său, John Locke. Viziunea sa asupra religiei are implicații importante asupra spectrului politic, cu toate că voi încerca să mă țin cât mai departe cu putință de politică în timp ce voi discuta despre teologia lui. Este Locke un ateu al cărui proiect intelectual are la bază hedonismul și secularismul sau idealurile sale de libertate și drepturi ale individului sunt expresia credinței sale creștine?
Fără a impune standarde minimale de cunoaștere și înțelegere a mesajului creștin, ba chiar incriminând într-o oarecare măsură demersurile de aprofundare a Tradiției autentice, comunitățile bisericești la care fac referire pot provoca, în rândul persoanelor educate, o atitudine de respingere față de creștinism în general și mai ales față de Ortodoxie.
Ordine, creație, cunoaștere, blândețe, iertare și înțelegere: atunci când ne gândim la opusele lor, este dificil să nu recunoaștem că Clark atinsese un punct important aici. El a înțeles că civilizația este într-o mai mică măsură despre succesul economic și politic, oricât de importante ar fi acestea. La baza ei stau, în fond, credințele și atitudinile corecte.
A doua mea ipoteză este o încercare de a explica creșterea numărului de atei, persoane fără religie, agnostici și penticostali. Deși pare greu de crezut, cred că există elemente comune pentru toate aceste evoluții distincte. În opinia mea, acestea ar fi împuternicirea individuală, sincronizarea culturală și percepția unificată asupra Realului.
Seria „Povești la șemineu” continuă cu un invitat special, Kenan Wang, un tânăr doctorand al Universității din București. Kenan a decis cu câțiva ani în urmă să părăsescă China, să se convertească la creștinism și să studieze în România istorie și teologie. Într-un dialog cu Robert Ciobanu, Kenan vorbește despre povestea emigrării din țara sa natală, despre civilizația chineză, despre religie și viitorul umanioarelor în spațiul românesc și occidental.
În mijlocul vârtejului iscat de pregătirile specifice sărbătorilor de iarnă este vital să ne reamintim esențialul. Dispunându-ne mințile prin rugăciune și smerită cugetare, spre a primi lumina care izvorăște din Sfintele Scripturi, ne străduim să pătrundem tâlcurile unui eveniment care a influențat decisiv istoria lumii.
Cele patru contribuţii pe care Tolkien le-a adus în peisajul atât de heteroclit al literaturii şi culturii contemporane reprezintă tot atâtea invitaţii pentru a deveni, fără prejudecăţi, pelerini prin Faërie. Păşind pe potecile fanteziei, avem prilejul de a ne redescoperi pe noi înşine, dincolo de mizeriile şi vicisitudinile zilnice. În fond, aceasta a fost una din dorinţele cele mai profunde ale lui Tolkien, „cel veşnic verde”.
Ion Creangă este un spirit modern care a contribuit în felul său propriu la secularizarea valorilor creştine. Pentru a proba această ipoteză vom focaliza o singură creaţie a autorului: Ivan Turbincă. În ciuda aparenţelor oarecum vulgare, calitatea spirituală spirituală a eroului eponim îl apropie de măsura vagabodului mistic descris în Mărturisirea unui pelerin.
Lucru pe care eu îl fac sistematic și adesea îl și recomand celor care au răbdarea să mă asculte: anume să nu publice neapărat mult sau repede cele pe care le scriu, fiindcă mintea de pe urmă – cum zice înțelepciunea populară – e adesea mai bună ca cea dintâi și pentru că, lăsând timpul să-și facă lucrarea, o face adesea mai bine decât anticipăm.