Quo vadis, Europa?

Trăim într-o epocă a reajustărilor politice, culturale și religioase majore. Ne interesează viitorul umanității, dezvoltarea științei și tehnologiei, schimbările climatice, evoluțiile economice și geo-politice și destinul culturii occidentale. Însumate, aceste transformări produc o lume nouă pe care, poate, nici nu avem capacitatea să o imaginăm din poziția actuală.

Cu toate acestea, în calitate de ființe raționale, care își pun întrebări și încearcă să reducă incertitudinea viitorului, gândim evoluțiile în termeni de scenarii. În acest context, Syntopic propune spre dezbatere în următoarea lună tema Quo vadis, Europa?. Care sunt scenariile privind evoluția Europei? Încotro se îndreaptă cultura și societatea europeană? Care sunt pricipalele provocări pe care trebui să le înfruntăm astăzi în calitate de europeni? Există un viitor unitar al Europei sau, din contră, ne îndreptăm spre o fragmentare care, în ultimă instanță, va readuce statele și identitățile naționale în prim-plan?

Interviu cu Alexandru Lăzescu: „Nu văd să existe o «identitate europeană», ca atare”

Occidentul în ansamblu trece printr-o criză civilizațională gravă care îi subminează capacitatea de a gestiona cu succes turbulențele geopolitice pe care le traversăm. Obsesiile climatice au un grav impact economic, în timp ce atacul la baionetă împotriva tradițiilor culturale și societale, susținut în spațiul academic, mass media, cercurile intelectuale și artistice din Occident, și tot mai mult la nivelul corporațiilor, distruge sistematic ancorele identitare ale civilizației occidentale.

Samuel Gregg: „Civilizația” lui Kenneth Clark după 50 de ani

Ordine, creație, cunoaștere, blândețe, iertare și înțelegere: atunci când ne gândim la opusele lor, este dificil să nu recunoaștem că Clark atinsese un punct important aici. El a înțeles că civilizația este într-o mai mică măsură despre succesul economic și politic, oricât de importante ar fi acestea. La baza ei stau, în fond, credințele și atitudinile corecte.

Uniunea Europeană: un parcurs imprevizibil

Întrebările firești pe care ni le punem despre cum s-a ajuns la actuala Uniune Europeană se încadrează în teritoriul filosofiei istoriei, pe care îl îmbogățesc cu un caz momentan unic. Din răspunsurile schematice pe care le putem oferi trebuie să tragem concluzia, cred eu, că Europa unită de astăzi moștenește o doză semnificativă de arbitrar istoric, pe care l-aș privi deopotrivă ca oportunitate, precum și ca risc.

Când Europa politică trădează Europa culturală

Teza pe care o susțin, așa cum va reieși și din paragrafele următoare, este aceea că Europa politică – politicile adoptate de Uniunea Europeană și de multe dintre statele naționale europene – a trădat Europa culturală – acea idee normativă potrivit căreia individul sau persoana umană este intrinsec valoroasă și ireductibilă la vreun scop politic, social sau economic și, prin urmare, individul sau persoana umană este decidentul politic ultim.

Despre cultura care ne unește

Anul trecut am început să studiez dreptul în paralel cu filologia clasică. La început, a fost dificil să urmăresc diversitatea temelor abordate la cele două facultăți, deoarece, pe când la drept este dezirabilă dezvoltarea unei gândiri juridice și al unui comportament dezinhibat, la filologie clasică se cere asumarea unei gândiri analitice și se optează mai degrabă pentru așezare, atât din punct de vedere mental, cât și sufletesc.