Identitate. Națională?

Există anumite idei pe care le luăm de-a gata pentru că „le trăim”, ne naștem în ele. Suntem, cu alte cuvinte, parte și chiar produs al acestora. Națiunea este o astfel de idee. Ne naștem într-un stat național, cu anumite caracteristici, care ne dau o anumită identitate. Trăim încă într-o lume a națiunilor, însă nu a fost așa dintotdeauna și nu putem să nu ne întrebăm dacă lucrurile vor rămâne la fel și în viitor. Ce mai înseamnă astăzi statul național într-un context globalist? Cum ne raportăm la identitatea națională românească? Cum arată viitorul ideii de națiune și, implicit, al statelor naționale? Acestea sunt doar câteva dintre temele și întrebările la care vor încerca să răspundem în luna următoare.

Mentalități în schimbare: identitatea ca proces

Când vorbim de identitatea unei națiuni, rareori ne vom limita la repere geografice, studii genetice, aspecte lingvistice sau date statistice. În fond, națiunea este o „ficțiune” (în sensul de artefact al gândirii), al cărei gen proxim este „comunitatea etnică”, declarată ca atare și încadrată într-o arhitectură instituțională.

Cele două litere neglijate ale alfabetului românesc

Deși ar putea părea un detaliu minor, ușor de trecut cu vederea, cele două litere unic-românești pot fi considerate și ele parte a identității naționale, iar folosirea consecventă a lor (ca și scrierea îngrijită în general) este un semn al conștiinciozității, al respectului față de cultură și al participării la ea.

Este identitatea națională desuetă?

Globalizarea e o realitate aducătoare de certe beneficii. Lumea a băgat de seamă că, de invoci specificul național sau nu, urmările sunt aceleași: consumerism (precumpănitor mărfuri de import, alimente, îmbrăcăminte, fie și la mâna a doua, televiziune), burse la școlile din afară, locuri de muncă în străinătate. Evident, bunul simț temperează mult aceste stări umorale generale, dar impresia mea rămâne că despre națiune, patriotism trebuie să ne referim doar la trecut.

Românii, între ideea națională și ispitele globalizării

Ideea naţională și proiectul politic rezultat este competitorul direct al marilor idei imperiale europene. Este semnificativ de relevat că dintre toate ideile naţionale sud-est europene, ideea naţională română are o componentă politică foarte clară și elegantă, şi anume că ideea română sau romană, adică romanitatea românilor, trece dincolo de etnicitate și este afirmaţia unui statut politic, acela de cetăţean roman, cetăţean al Imperiului Roman, de om liber și apărat de privilegiile cetățeniei.

Despre națiune și identitatea națională

Dată fiind scara de timp mare a evoluției resurselor culturale cum sunt presupozițiile ontologice, conceptualizarea istoriei, constituțiile etc., nu mă aștept ca ideea națională să dispară prea curând. Este exclus ca o simplă critică rațională individuală a ideii să ducă la o accelerare a dispariției națiunilor, pentru că ceea ce contează sunt efectele psihologice agregate și cele sociale macro, la scara populației unor întregi state, și consecințele acestor efecte asupra performanței relative a statelor într-un anumit context geopolitic.

Despre nevoia redefinirii identității naționale

Ceea ce cred, însă, că îi lipsește culturii românești este o formă de omogenitate sau o nouă formă de omogenitate, prin care să se poată actualiza și afirma specificul românesc în marea cultură universală – să o îmbogățească și, astfel, să se îmbogățească. Dar acest lucru nu este posibil fără o nouă înțelegere a ideii de națiune și a identității naționale.