Teodor Baconschi

Teodor Baconschi a urmat un doctorat în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV, 1995) și studii post-doctorale la New Europe College (București, 1996). A fost director al Editurii Anastasia (1995–1996), apoi redactor-șef în TVR (emisiunea Viața spirituală, 1997). În 1997 a intrat în diplomaţie, fiind, pe rând, ambasador al României la Sfântul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta și Republica San Marino (1997–2000), director general în Ministerul Afacerilor Externe (2001–2002), ambasador al României în Republica Portugheză (2002–2004), secretar de stat pentru afaceri globale (MAE, 2004–2006), consilier prezidențial (2006–2007), ambasador al României în Republica Franceză și Principatul de Monaco (2007–2009), ministru al afacerilor externe (2009–2012).
Dintre publicațiile sale, aminim: Râsul Patriarhilor, Anastasia, 1996; Humanitas, 2008; Iacob şi îngerul, Anastasia, 1996; Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Anastasia, 1997;Despre necunoscut, Humanitas, 2007; Creștinism și democrație, Curtea Veche, 2011; Facebook. Fabrica de narcisism, Humanitas, 2015.

Când totul e corect, nimic nu mai e autentic

Cuvintele tabu, pudorile exacerbate, precauțiile care distrug spontaneitatea relațiilor interumane – toate sunt semnale de alarmă care anunță distrugerea libertății. Trebuie deci să apărăm libertatea prin intermediul dreptului de a spune nu orice, oricând, ci de a nu fi obligați, printr-o plasă de convenții tacit represive, să renunțăm la ideile și sentimentele noastre, așa cum sunt.

A-ți căuta vocația înseamnă a te cunoaște fără complezență

Cred că a-ți căuta vocația înseamnă a te cunoaște fără complezență: trebuie să fii capabil de introspecție și obiectivare, de trasarea propriilor limite – dacă vrei să le depășești – dar și de înțelepciunea care te face să accepți, încă de tânăr, că nu poți face orice, după bunul plac, ci doar acele operațiuni pentru care ai dobândit o competență efectivă.

Despre provocările generațiilor

Formarea de sine e o grădinărire a sufletului și a minții. O formă de autodisciplină, care pretinde introspecția, răgazul fertil pentru studiu, ridicarea conștientă a exigențelor personale și gestionarea acceselor de „furie”. Asta le reușește celor care nu trăiesc „vegetativ”, din obișnuința de a subzista, precum plantele, dar și celor care evită nebunia iconoclasmului programatic.

O perspectivă asupra semnificației lui Dante în cultura contemporană

În contextul celor două săptămâni tematice la Syntopic, care și-au propus să exploreze semnificația pe care viața și opera poetului Dante Alighieri o (mai) au asupra culturii – cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la moartea sa -, redacția noastră a încercat să afle care este perspectiva unor personalități asupra unor aspecte importante ale universului dantesc.