Normele legale constituie un șablon universal în granițele unei puteri suverane, dar el nu poate rămâne rigid. Prin însăși natura ei, legea este chemată să răspundă unor diverse realități sociale; drept dovadă, orice normă care nu mai răspunde acestei realități părăsește dreptul pozitiv prin aceeași voință suverană a poporului sau cade în desuetudine.
Anul trecut am început să studiez dreptul în paralel cu filologia clasică. La început, a fost dificil să urmăresc diversitatea temelor abordate la cele două facultăți, deoarece, pe când la drept este dezirabilă dezvoltarea unei gândiri juridice și al unui comportament dezinhibat, la filologie clasică se cere asumarea unei gândiri analitice și se optează mai degrabă pentru așezare, atât din punct de vedere mental, cât și sufletesc.
Paul J. Hill, condamnat pentru uciderea unui medic care realiza avorturi și a paznicului său în Pensacola, Florida, a prezentat următoarea justificare a acțiunii sale: „Orice forță care este legitimă pentru apărarea unui copil născut este legitimă și pentru apărarea unui copil nenăscut. Am rugat o serie de persoane care susțin cauza pro-viață să-și exprime opinia, pe scurt, cu privire la cele spuse de dl Hill despre utilizarea forței letale împotriva celor care efectuează avorturi.
Problematica supremației legii a constituit, de-a lungul timpului, o preocupare constantă a doctrinei, dar și a practicii judiciare, pentru că reprezentarea modului în care funcționează acest pilon de bază al statului de drept determină traiectoria întregului sistem statal, fixând parametrii în care se desfășoară activitatea indivizilor.
Îi suntem recunoscători domnului Profesor Valeriu Stoica pentru pentru că ne-a acceptat invitația la dialog și ne bucurăm să vă punem la dispoziție o parte a interviului pe care ni l-a acordat!