Începând de astăzi, până pe data de 2 ianuarie, platforma noastră va găzdui texte ce surprind esența operei și vieții unei personalități marcante pentru literatura universală: Dante. În 2021, se împlinesc 700 de ani de la moartea poetului de limbă italiană pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a numit inechivoc „unul dintre cele mai celebrate genii cu care se poate lăuda catolicismul”. Scrierile sale și-au lăsat amprenta asupra Evului Mediu, dar cât de relevante mai sunt ele astăzi? Vom încerca să descoperim împreună ce putem învăța despre literatura autohtonă de la un autor ce a ales să creeze în limba vernaculară în locul latinei, consacrată ca limbă oficială a culturii la vremea respectivă. Vom face incursiuni în Vita Nuova și Divina Comedie pentru a vedea dacă mai putem regăsi în aceste opere modele actuale de relații cu ceilalți și împlinire de sine. Acestea sunt doar câteva dintre aspectele pe care, alături de dumneavoastră, dorim să le explorăm de-a lungul următoarelor două săptămâni.
Cel mai important, știm că Beatrice nu îi întoarce privirea celui care o iubește. Ca simbol al Frumosului, ochii Beatricei îi indică întotdeauna lui Dante ceva mai înalt. Mai mult, ochii ei ochii ei nu privesc spre pelerin pentru a-i întoarce privirea.
Deși Divina Comedie este un poem cu o simetrie deosebită, poetul își dorește să ne atragă atenția nu prin arhitectura impresionantă a operei, ci prin puterea sa de a emoționa […] aportul pe care trebuie să îl aducem noi poemului este – în primul rând și mai ales – tocmai această sensibilitate la puterea imaginativă a poetului. Odată ce am ajuns aici, ne putem pune întrebări despre structură și simboluri.
Dacă sub raportul creației literare, Dante și a sa Divina comedie se situează la originile Renașterii, așadar într-un punct de plecare, viziunea sa asupra Paradisului reprezintă o culme a modelului cosmologic aristotelic, îmbinat în textele dantești cu viziunea creștină a Raiului.
Terza rima este o formă, de origine italiană, compusă din terține alternate într-o schemă complexă de rime. Terza rima a fost folosită pentru prima oară de Dante Alighieri în Divina Comedie, strofa tripartită simbolizând Sfânta Treime.
Dante, ca și Dostoievski sau Hauptmann, merită a fi citit din vreme în vreme. De fiecare dată îi descoperi tâlcuri noi, frumuseți și subtilități nebănuite. Le lași o vreme să se coacă în tine și apoi, pe nesimțite, pofta ta de scris, de mărturisit ceva din străfundul tău răbufnește îmbogățită, fără să-ți dai seama că datorezi gestul, în parte, florentinului.
Dante caută printre nenumăratele dialecte italiene (până și suburbiile Bologniei vorbesc fiecare o limbă proprie!) o vulgară «illustre, cardinale, alicum et curiale», dar el rămâne conștient de faptul că o curia imperială există doar în afara țării; și, dacă se avântă pe marea dialectelor, o face doar cu gândul ca, din materialul lingvistic istoric, nestatornic, să zămislească o formă valabilă limbii, care să îngemăneze două lucruri: ceea ce e viu cu ceea ce e valid.
În contextul celor două săptămâni tematice la Syntopic, care și-au propus să exploreze semnificația pe care viața și opera poetului Dante Alighieri o (mai) au asupra culturii – cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la moartea sa -, redacția noastră a încercat să afle care este perspectiva unor personalități asupra unor aspecte importante ale universului dantesc.
Repovestirea despre care vreau să vorbesc astăzi nu pare, la prima vedere, să aibă ceva de-a face cu cartea veche și impunătoare din biblioteca bunicului. Este vorba de o animație numită „Over the Garden Wall”, care, la o analiză mai atentă, se dovedește a fi o reluare ingenioasă a „Divinei Comedii”, adaptată geografic (acțiunea se petrece într-un loc numit Necunoscutul, nu în infernul creștin clasic) și istoric (protagoniștii trăiesc undeva prin anii ’90), formulată într-un limbaj (vizual) accesibil – un stil de animație absolut încântător – care ascunde lecții de viață relevante atât pentru copii, cât și pentru adulți.