Devis Grebu

Devis Grebu s-a născut în România și a studiat pictura la Acedemia de Arte Plastice din București. În 1964 a emigrat, iar începând cu anii ’70 s-a stabilit în Franța, unde a dobândit cetățenie franceză. S-a mutat la New York în 1984, unde a locuit o perioadă de mai bine de 10 ani. În 1998 se va întoarce în Franța înainte să revină în România, unde va locui începând cu 2001. Va reveni în Franța, țara sa adoptivă, începând cu 2012, din cauza turbulențelor politice și legislative ale guvernului României de la acea vreme.
Devis Grebu a fost premiat în mai multe ocazii pentru opera sa deja cunoscută în lume. Este prezentat în "WHO'S WHO" ca fiind unul dintre cei mai buni artiști ai ilustrației, iar desenele sale au fost publicate frecvent de către cele mai importante reviste, ziare, edituri sau agenții de publicitate de prestigiu precum: New York Times, International Herald Tribune, Washington Post, Time, Newsweek, Le Monde, Le Monde Diplomatique, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha'aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, US. News & World Report, Boston Globe, L'Express, La Tribune, Le Figaro, Le Figaro Magazine, Forbes, Business Week, Harper's, New York Magazine.

Opinia „pictorului” față de sinele „ilustrator”

Pe de o parte, „ilustrația” este tot un fel de „artă” a comunicației. Artistul-ilustrator trebuie să transmită un mesaj, care nu-i – de cele mai multe ori – al său. Pe de altă parte, pictorul din sine simte nevoia să comunice o viziune cât mai personală, prin toată libertatea sufletească pe care acea viziune o necesită și pretinde. Dar această „întreprindere” e dificilă!

Întâlniri miraculoase pot provoca revelații profunde

N-am încercat niciodată să descopăr sau să inventez vreun „demers” original întru rezolvarea problemelor tehnice dedicate picturii – în general – și, cu atât mai puțin mie, în particular. Am preferat să dau drumul instinctului meu volatil, cu adevărat real. Oarecum evoluția mea artistică a fost solitară. Nu mă simt atras și/sau influențat într-o manieră determinantă de nicio tendință majoră, scolastică sau vreun curent care devine modă.

Arta ca filtru al redescoperirii realității

Și cred că vocația pornește așa, fiind lansată odată cu darul personal al unui mod specific de exprimare, dar… nu se poate dezvolta fără tenacitate și efort constant, pentru a obține măiestria specificității uneltelor tehnice. La toate aceste elemente esențiale trebuie adăugate sensibilitatea, temperamentul și ținta finală.

Arta poate fi un limbaj armonios, dacă izvorăște din surse muzicale!

Un mare artist – sau măcar un artist (foarte) bun – trebuie să fie întreprinzător, curios din fire! Atras de necunoscut, să se arunce în vâltorile aventurilor, pentru care n-a fost „preparat” și/sau pregătit în prealabil. Să se afunde prin labirinturi, care-l supun și obligă căutării – și găsirii – unor soluții vitale. Ba chiar să caute, să scormonească după „probleme” dificile, care-i impun obținerea unor soluții îndrăznețe, originale, având ca țintă frumosul, sublimul….

Inteligența umană, factor decisiv al păstrării demnității

[…] eu pretind că atât computerul cât și telefonul mobil – care a devenit, între timp, tot un computer, mai mic –, adică două „gadget”-uri pretențioase – sofisticate, folosite ca mijloc de afirmare pe scara societății-de-consum –, nu trebuie folosite pentru frivolități de amuzament, ci pentru scopul adevărat și inițial, datorită căruia au fost concepute.

…ca un arbore, smuls de vânturi…

Poate că mi-aș picta o față, asemănătoare cu cele dintr-un mozaic Bizantin, cu o expresie amară și neliniștită, ca a cuiva care nu s-a simțit niciodată cu adevărat acasă, în această lume… Mâinile le-aș reprezenta sensibile și pline de o energie nervoasă. Aș alege o gamă de culori întunecată, întreruptă de câteva explozii izolate – de lumină și căldură vie – care ar putea indica pasiunea mea pentru viață. În sfârșit, m-aș plasa – fără îndoială – în fața unui șevalet, în mijlocul unui peisaj întins!… Căci atât baza, cât și ținta vieții mele au fost să-mi exprim senzațiile, sentimentele, ideile pe pânză.