Cred că nimeni nu este în stare să se descrie pe sine însuși dintr-un punct de vedere absolut obiectiv. Deci, presupun că mă voi „expune” – înainte de toate – ca un om de artă ai cărui ochi (dar nu numai) au fost martorii atâtor cruzimi, războaie, pogromuri, discriminări… Peste 70 de ani de suferințe morale și/sau fizice, de grele încercări pasionale care și-au lăsat amprentele.

Așadar, în calitate de român care a petrecut cea mai mare parte din viața sa adultă pe alte meleaguri, mă pot imagina ca un arbore smuls de vânturi din ale sale rădăcini, luându-și zborul spre alte primăveri.

Poate că mi-aș picta o față, asemănătoare cu cele dintr-un mozaic Bizantin, cu o expresie amară și neliniștită, ca a cuiva care nu s-a simțit niciodată cu adevărat acasă, în această lume… Mâinile le-aș reprezenta sensibile și pline de o energie nervoasă. Aș alege o gamă de culori întunecată, întreruptă de câteva explozii izolate – de lumină și căldură vie – care ar putea indica pasiunea mea pentru viață.

În sfârșit, m-aș plasa – fără îndoială – în fața unui șevalet, în mijlocul unui peisaj întins!… Căci atât baza, cât și ținta vieții mele au fost să-mi exprim senzațiile, sentimentele, ideile pe pânză.

P.S. Stimați/te „trecătoare/ri” (și, eventual, chiar privitori/are – mulțumesc), mă adresez celor care se încumetă să dea o raită și prin această RUBRICĂ… Căci sper că ați aflat deja că este o rubrică permanentă, atașată la „site”-ul SYNTOPIC, în urma solicitării celor ce au înființat și conduc acest „site”! „O filozofie (a mea) VIZUALĂ (idem) a vieții” (noastre)… Vizuală, pentru că eu sunt un artist plastic cu o enormă activitate multiplă, în mai toate domeniile (si tehnicile) artei, inclusiv profesoratul universitar. Iar această RUBRICĂ e dedicată împărtășirii – vouă – din opiniile, experiențele și „secretele” mele… De unde și nevoia – resimțită de mine – de a mă prezenta, de-a lungul primelor postări săptămânale, cât mai variat, complet, sincer, interesant. Și, de ce nu, atrăgător! Această „explicație” subită o adaug, de la (aproape) început, ca să nu credeți că eu voi fi mereu subiectul principal. Și să mă bănuiți de vreo infatuare împăunată, care poate fi interpretată chiar fiind ridicolă.

Vizionare plăcută! Vă astept cu mare plăcere altruistă, sperând sincer că nu vă voi decepționa vreodată.

image_pdf

Dacă v-a plăcut articolul pe care tocmai l-ați citit, puteți să sprijiniți printr-o donație următoarele texte pe care le pregătim pentru dumneavoastră, accesând:
Devis Grebu s-a născut în România și a studiat pictura la Academia de Arte Plastice din București. În 1964 a emigrat, iar începând cu anii ’70 s-a stabilit în Franța, unde a și dobândit cetățenie franceză. S-a mutat la New York în 1984, unde a locuit o perioadă de mai bine de 10 ani. În 1998 se va întoarce în Franța înainte să revină în România, unde va locui începând cu 2001. Va reveni în Franța, țara sa adoptivă, începând cu 2012, din cauza turbulențelor politice și legislative ale guvernului României de la acea vreme.

Scrieți un comentariu

Adresa dumneavoastră de email nu va fi publicată.