Astfel, în ziua de astăzi, o problemă mai semnificativă decât avansul nestăpânit al tehnologiei care abundă din toate părțile este incapacitatea omului de a o controla. Dacă odinioară acesta era stăpân pe tehnologie și pe tot ceea ce aceasta putea să producă, în era contemporană pare că tehnologia definește condițiile existenței umane. În fond, aceasta pare să fi devenit o conștiință exterioară a omului, detașată și autonomă, în timp ce omul a devenit el însuși un instrument pentru perpetuarea existenței tehnologiei.

A treia poziție pe care o biserică, occidentală sau orientală, o poate adopta față de democrație este cea îmbrățișată oficial de Biserica Catolică la Conciliul Vatican II. Potrivit acestei poziții, democrația este expresia politică a valorilor și învățăturilor morale creștine, în centrul cărora se află persoana umană, creată după chipul lui Dumnezeu. Doar un regim politic care apără drepturile omului și demnitatea persoanei poate fi compatibil cu mesajul hristic, doar într-un regim în care persoanele sunt tratate egal, fără discriminare pe baza poziției sociale sau rasei, valorile care transpar din Evanghelii capătă conținut în planul ordinii politice. La această înțelegere a democrației a contribuit în bună măsură Jacques Maritain.

Adesea, oponenții descriu aceste viziuni ale unui viitor lipsit de mașini drept fantezii urbaniste care vor cauza mai multă aglomerație și vor dăuna afacerilor, îngreunând accesul clienților. Însă există cercetări extensive care subminează ambele argumente. Străzile pietonale avantajează întreprinderile mici, iar principiile cererii induse par să funcționeze pe dos: traficul nu se aglomerează fiindcă oamenii găsesc mijloace alternative de a circula într-o zonă neprietenoasă cu mașinile […]

Asemeni multora dintre problemele cauzate de societatea noastră din ce în ce mai globalizată, problema „fast fashion”, care se referă mai precis la tendința contemporană de producție a unor cantități imense de haine la prețuri mici, pare o dilemă ce nu permite un răspuns clar. Pe de o parte, efectele negative sunt evidente: deșeuri masive și risipă, eliberarea toxinelor în mediu, exploatarea copiilor, ca să nu mai vorbim de materialismul excesiv. Însă, pe de altă parte, prosperitatea este și un semn că acest sistem de producție funcționează, aducând, în final, mai multe avantaje decât dezavantaje.

Mai degrabă, scopul propus este extragerea sensului dreptății sociale din gândirea școlii clasice a dreptului natural, cu accent pe influențele romano-catolice. În final, vom arăta cum dreptatea socială este echivalentă cu ceea ce Toma din Aquino numește „dreptate generală”: altfel spus, dreptatea socială este o emanație a binelui comun, o altă sintagmă care, în tradiția dreptului natural, are un înțeles foarte specific.

Critica vieții de zi cu zi susține că experiența pe care o avem în lumea contemporană presupune un caracter de „obișnuință”, care a început odată cu perioada industrială […] Mediul urban a delimitat din ce în ce mai mult spațiile în care oamenii trăiesc și spațiile în care aceștia se află pentru a fi strict funcționali. Capitalismul a redus orașul, sau mai exact viața într-un oraș, la un bun de care doar anumiți oameni se pot bucura […]