Murdoch este remarcabilă în descâlcirea acestor motivații încâlcite, însă rămâne destul de intrigantă întrebarea despre cum ar putea ea să împace o astfel de poveste cu cealaltă preocupare a sa, filosofică, în care vorbește despre puterea transformatoare a dragostei și compasiunii și despre suveranitatea binelui. În mod evident, în Marea, Marea, binele supraviețuiește destul de șifonat, intenția ei părând a fi cea de a arăta imposibilitatea oricărei forme de ideal și a transformării în mod real a unei persoane.