Numărătoarea
Un om, de-ai avea, e mai mult decât doi, dar sunt buni și doi, sunt mai mult decât zece.
La limită și zece oameni de-ai avea, nu e rău. Sunt mai mult decât o sută.
Și de ai o sută de oameni tot ține, se poate. Chiar dacă nu ai doar zece, doar doi.
E mai bine decât să ai o mie de oameni, dar și o mie sunt mai mult decât nimic.
La o adică poți avea și un înger.
Te ține treaz.
Îți amintește mereu cât de mult ai nevoie de un singur om.
Intermittent reinforcement
Animalele învață repede
Pisica știe că ori de câte ori îi dau medicamentul primește apoi ceva bun
Îl înghite fără proteste și se repede la farfuria ei
În felul ăsta n-am cum să ratez sau să uit să îi ofer recompensa
Persanul avea păr foarte lung. Y. îl pieptăna după ce mânca.
Îi plăcea și de aceea mânca tot mai des. Nu îi era foame dar aștepta să fie dezmierdat.
La începutul fiecărei relații, primești niște indicii, afli ce obții și în ce condiții
Animalele învață regulile rapid
Am înțeles că, dacă nu ripostez la atacuri sunt bună și înțelegătoare
Și dacă o fac sunt o scorpie
După trei zile n-am mai ripostat
După care mi-a dat de înțeles că sunt o cârpă și o ciudată
Că nu mă atinge nimic
Ar fi trebuit să mă oftic
Dar nu mai avea la ce scorpie să se stropșească
Am înțeles după o săptămână că dacă îmi țin pliscul va fi bine
Dar n-a fost bine, pentru că eram prea tăcută deci periculoasă
Am înțeles că dacă plâng când aud că sunt de nedorit și o stricată, sunt instabilă, pentru că ar trebui să-i suport libertatea de expresie cu seninătate
Și n-am mai plâns.
După care am învățat că sunt ostilă, dacă nu mișc în front. Că dau mesaje de respingere.
Ar fi trebuit să îmi pese de ce-mi spune.
Dacă îi făceam pe plac, uneori, doar uneori, fără nici un motiv, mă săruta ca și cum m-ar fi iubit.
Nu reușeam să învăț ce să fac, ca să am cât de cât controlul.
S-au făcut așa experimente, pe șoareci și pe maimuțe.
Li se dădea ceva bun dacă erau disciplinați și se conformau comenzilor gardianului, la ore fixe.
După care recompensa n-a mai venit la ore fixe. Ci absolut imprevizibil.
Și șoarecii, și maimuțele au înnebunit.
Cu el n-am nimic. E un animal care a supraviețuit experimentului.
Cu cei care trag tare libertatea spiritului am ce am.
Gândacul de apartament
Mă gândesc că ar trebui să fiu buddhistă
buddhiștii înțeleg natura, nu omoară un gândac
respectă orice ființă
dar ce îmi trebuie mie să fiu buddhistă
ce îmi dă asta
până și verbul a fi e folosit prost în expresie
că nu ai cum să fii altceva decât ce ești
o formă de viață
buddhismul nu e o formă de viață
ci un stil de viață în cel mai bun caz
ceea ce presupune niște ritualuri zilnice
dar ritualurile sunt făcute să îi lege pe oameni
să îi țină împreună
e nevoie de o comunitate ca să fii religios
oamenii singuri n-au religie
într-o mare metropolă
poți avea doar credințe
iei un microfon și începi să torni
și alții dau din cap
da, așa e, ce bine le zice
ăsta e ritualul contemporanilor
și pe urmă plecă singuri acasă și umplu forumurile de inimioare și înjurături
Vorbesc mult când am câte un subiect care mă pasionează
pare că vreau să conduc sau să fiu ascultată și aprobată
dar eu chiar îmi bat capul cu epistema
îmi vine, așa, nu mă pot abține
sunt aproape fericită când cineva e așa de bun încât să urmărească
argumentele pe care le aduc în favoarea empirismului
așa e și tata
nu e vorba că îi plac ideile sau că nu l-ar stânjeni limitele vocabularului
e presiune, o stare incomodă, stresantă
parcă ai vrea să te trezești și ești chiaun
și tot caști și te freci la ochi și te întinzi
să scapi de stare aceea confuză
vrei să spui adevărul
și adevărul nu se poate spune
asta e
dar ce treabă am eu să spun adevărul
trag tare cu Darwin, cu predispozițiile înnăscute
ca și cum, chiar dacă
ăsta ar fi adevărul gol goluț
și aș avea toate garanțiile că ăsta e adevărul
mi-ar da ceva
ar face să dispară dintr-odată
discursurile
frica
miile de leghe dintre fiecare și fiecare
așa, în linii mari, sunt un om normal
când am un gândac în sufragerie mă agit, am dileme, imaginez scenarii ale crimei
nu mă mai obsedează epistema
mă gândesc dacă îl omor cu saboții grei pe urma va trebui să spăl pe jos să mă ating de cadavru
dacă îl iau cu șervețelul îl voi simți cum mișcă, cum se zbate
nu pot să îl ucid cu mâna
as putea să iau fărașul cu coadă, să îl matur, să-l arunc într-o pungă
și să fug cu punga
la gunoiul din stradă
buddhiștii nu procedează așa
și în plus nu mi-a plăcut nici un bărbat buddhist
ca să îmi vină
chemarea.
Imagine: Hilda af Klint, Sursa: Wikiart
