Întrebarea legitimă de la care pornește Adrian Mourby în cercetarea sa, Rooms of One’ s Own. 50 Places that Made Literary History, este în ce măsură mai sunt de regăsit elemente reale ale spațiilor descrise în literatură? Este evident că în acest volum Mourby merge pe linia instituită de Joyce, încercând o suprapunere și, în cele de urmă, o reconstituire.
Textul Scripturii este unul extrem de dens și de complicat; o simplă lectură individuală și o interpretare ce se consumă între pereții casei s-ar putea să nu ne descopere sensul propriu al cărții respective ci, dimpotrivă, s-ar putea să ne conducă spre înțelegeri care mai de care mai pestrițe. În cazul în care nu ne conduc spre interpretări pestrițe, ne pot arunca într-o mare de scepticism, confuzie și deznădejde, care să limiteze credința la un fel de adeziune la un simplu construct cultural moștenit.
Așadar, acest decret între Constantin și Licinius sugerează că, indiferent de tabără, părerile istoricilor ar trebui să fie mult mai nuanțate. A se vorbi despre victoria creștinismului în timpul lui Constantin ar fi imatur, întrucât păgânismul a continuat să existe și să se manifeste. Nu a existat niciun moment în care vreun document sau dispoziție să fi proclamat superioritatea creștinismului în defavoarea religiei păgâne.
În stoicism, virtutea ocupă un loc de frunte, întrucât aceasta se opune plăcerii, văzută ca o dereglare a facultății raționale. Pentru stoici, rațiunea este cea mai fină componentă a umanității. Plăcerile senzoriale erau etichetate drept călăuze oarbe pe parcursul itinerariului sublunar al omenirii.
Dacă sub raportul creației literare, Dante și a sa Divina comedie se situează la originile Renașterii, așadar într-un punct de plecare, viziunea sa asupra Paradisului reprezintă o culme a modelului cosmologic aristotelic, îmbinat în textele dantești cu viziunea creștină a Raiului.
În universul creștin contemporan, faimoasele reguli și îndemnuri ale lui Peterson exprimate pe un ton imperativ și explicate pe larg în cartea 12 Reguli de Viață ar putea reprezenta un element de cvasinoutate pentru creștinii protestanți și liberali obișnuiți cu o pedagogie mai laxă, însă ele sunt primite de creștinii răsăriteni sau tradiționaliști ca o surprinzător de reușită sintetizare a învățăturii creștine patristice practice transmise de-a lungul anilor prin Sfânta Tradiție.
Sărbătorile pot fi un popas în viața agitată impusă de ritmul contemporan. Dar și o accelerare nebunească a acestuia […] totul mă leagă de tradiție, de căldura cuibului familial. Cei nou veniți intră și ei în peisaj, formăm o comunitate fără tensiuni, dispute ori încercări de preemțiune.
Dante, ca și Dostoievski sau Hauptmann, merită a fi citit din vreme în vreme. De fiecare dată îi descoperi tâlcuri noi, frumuseți și subtilități nebănuite. Le lași o vreme să se coacă în tine și apoi, pe nesimțite, pofta ta de scris, de mărturisit ceva din străfundul tău răbufnește îmbogățită, fără să-ți dai seama că datorezi gestul, în parte, florentinului.
Securitatea a apelat la brutalitate fizică extremă în prima etapă a funcţionării sale (1948-1964), optînd apoi, în cea de-a doua perioadă (1964-1989), pentru o formă insidioasă de persuasiune pavloviană, chiar dacă şi în această perioadă au mai existat destule cazuri de agresiune fizică asupra opozanţilor regimului comunist.
Astfel, discursul de lemn a introdus o viziune care a integrat conflictul a două forțe diametral opuse: una dezrobitoare, apanaj al forțelor binelui, Regatul din Lumină, și lumea capitalistă, identificată cu o Împărație a Întunericului. Prima dintre acestea a fost esențială pentru nașterea ideologiei socialiste, având, în concepția lui Lenin, statut științific și ținând de scopuri mesianice. Pe de altă parte, burghezia era considerată ca fiind lipsită de vocație spirituală, scopul său era material, deci, destinat eșecului.