O întrebare care merită, cu siguranță, să fie pusă este cine beneficiază de acest abandon al decenței. Răspunsul este: nimeni. Cu siguranță nu femeile. Pierderea decenței pare să fi alimentat nimic altceva decât sexualizarea și obiectificarea mai accentuate ale corpului feminin. Ciuma pornografiei mutilează dezvoltarea emoțională a tinerilor bărbați și nu eliberează aproape deloc tinerele.
La finele secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, în lumea muzicii clasice a luat naștere o superstiție care profețea că cea de-a noua simfonie va fi fost și ultima a oricărui compozitor […] „Cel ce vrea să depășească acest prag, trebuie să moară. Pare ca și cum ceva ne este rezervat în cea de-a Zecea, ceva ce încă nu este cazul să cunoaștem, ceva pentru care nu suntem pregătiți. Cei ce au scris o a Noua Simfonie s-au apropiat prea mult de viața de apoi.”
În timp ce oamenii de știință contemporani pot condamna trecutul Occidentului, atribuindu-i toate relele care continuă să ne strice lumea imperfectă, visul meu mi-a arătat o lume fără Occident: nicio protecție împotriva bolilor infecțioase grave; fără zboruri transatlantice de șase ore; fără o cunoaștere reală a ceea ce se întâmplă dincolo de atmosfera Pământului – lista slăbiciunilor tehnologice poate continua.
Necredința este opiul real al maselor. Dedicându-ne plăcerilor care ne distrag, ne rupem de fapt de lume; cu toții suntem dependenți de fugitiva eliberare de dopamină pe care diverse distracții, de la alergat la consumul de droguri, ni-o oferă.
Această speranță, veche deja de câteva secole, a găsirii unui set minim de ecuații care ar putea explica tot, măcar și numai în principiu, rămâne, totuși, sub toate aspectele o naivitate. În fața celor trei mari necunoscute fundamentale care încadrează domeniul posibil al cunoașterii umane, anume conștiința (de sine), originea vieții și existența a ceva în general, când s-ar fi putut, la fel de bine, să nu existe nimic, în fața acestora deci, micul succes al unificării a trei din patru forțe fizice fundamentale poate fi considerat a fi un pas semnificativ către o cunoaștere completă a realității doar din pură ignoranță filosofică.
Suntem bucuroși și onorați să anunțăm că, începând din acest an, vom organiza, împreună cu Facultatea de Științe Politice, Filozofie și Științe ale Comunicării, a Universității de Vest din Timișoara, concursul de eseuri filozofice pentru liceeni, Din lumea Sofiei. Acesta se adresează tuturor elevilor din clasele IX-XII, înscriși la orice liceu din România.
Cu ocazia sărbătorii pascale, membrii redacției Syntopic vă propun câteva sugestii de lectură. Sperăm că recomandările noastre vă vor îmbogăți și mai mult timpul!
Relația dintre creștinism și cultură a fost intens dezbătută încă de la apariția creștinismului. Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu, dar în același timp a făcut parte din cultura și civilizația iudaică. Apostolul Pavel și primii teologi creștini au intrat în mod inevitabil în contact cu cultura greacă în misiunile lor de propovăduire a Evangheliei. De-a lungul timpului, teologii, filosofii și creștinii de rând s-au confruntat cu această întrebare privitoare la relația dintre creștinism și cultură, iar răspunsurile au fost și sunt dintre cele mai surprinzătoare. Chiar și astăzi, mulți creștini găsesc dificil de împăcat credința în Dumnezeu și cultura; viața religioasă și viața intelectuală. Tocmai din acest motiv ne-am gândit, prilejuiți fiind de apropierea Sărbătorilor Pascale, să discutăm despre un subiect atât de important pentru civilizația occidentală.
Cu ocazia celor două săptămâni dedicate viitorului capitalismului, redacția noastră a schițat câteva întrebări relevante pentru această tematică, încercând să afle, după cum v-am obișnuit deja, perspectivele unor personalități din diverse domenii de specialitate cu privire la subiectul propus. Le mulțumim invitaților noștri, domnul Virgil Iordache și domnul Alin Tat, pentru că și-au luat din timpul lor să răspundă acestor întrebări!
Recent, Rusia a invadat Ucraina. Statele occidentale au aplicat, din acel moment, o serie de sancțiuni economice Rusiei și au trimis armament de luptă armatei ucrainene. Ceea ce părea un război rapid de capturare a Ucrainei s-a transformat într-un eșec parțial pentru armata rusă. În aceste momente de confuzie și incertitudine, s-au vehiculat în spațiul public scenarii alarmante, interpretări eronate, s-au propus soluții extreme și, nu de puține ori, exponenții acestor idei, argumente și interpretări s-au dovedit persoane fără expertiză reală.