Diana-Elena Moldoveanu

Diana Moldoveanu este absolventă a programelor de masterat Contemporary Philosophy din cadrul Universității din Lille și Philosophie, politique et économie din cadrul Sciences Po Lille, unde a scris o lucrare despre semnificația conceptului de „gnosticism” în gândirea lui Eric Voegelin. Este alumna la Common Sense Society și a participat la mai multe ateliere centrate pe studiul relației dintre economie, politică și morală, organizate de Institute for Economic Studies Europe. Este interesată de schimbările pe care modernitatea le-a produs atât în societate, cât și în conștiința umană și de rolul pe care religia și spiritualitatea îl mai ocupă în societatea contemporană secularizată.

Interviu cu Dr. Aaron Rhodes: „Ideologia a invadat, și chiar a uzurpat drepturile omului atunci când aceste drepturi au început să fie văzute ca servicii oferite de stat”

Ideologia a invadat, și chiar a uzurpat, drepturile omului atunci când acestea au început să fie văzute ca servicii oferite de stat, care depind astfel de mijloacele de redistribuție, adică de drepturile la bunăstare socială. Din păcate, politicile de stânga au acaparat ideea de drepturi ale omului, pretinzând că diferite drepturi sunt obligatorii prin lege, în același fel în care libertățile de bază sunt garantate prin obligații legale internaționale.

Voegelin contra Luther

Într-un ton tăios și destul de acuzator, Voegelin îi reproșează lui Luther că a distrus „echilibrul existenței umane” și „nucleul culturii spirituale creștine”, deschizând astfel drumul unei interpretări politice eronate nu numai a istoriei, dar a realității ca atare. Scopul lui Voegelin nu este să chestioneze teologia lui Luther, ci implicațiile politice și existențiale care decurg din ea: deresponsabilizarea omului față de semenii săi și devalorizarea spiritualului în favoarea materialului.

O perspectivă metafizică asupra realității – Arendt despre pierderea lumii

Una dintre cele mai interesante perechi de intelectuali din secolul al XX-lea este, fără îndoială, formată din Hannah Arendt și Martin Heidegger. Ea – o tânără studentă avidă de cunoaștere ce ajunge la universitatea din Marburg în 1922 pentru a studia teologia, dar care ajunge în cele din urmă să se dedice filosofiei; el – profesorul care în 1927 avea să revoluționeze filosofia prin fenomenologia sa existențială, dar ale cărei atitudini politice rămân condamnabile

Thierry Gontier: Hans Blumenberg și legitimitatea epocii moderne

Lucrările lui Hans Blumenberg se înscriu în general în categoria unei hermeneutici a metaforei. Autorul își propune să înlocuiască istoria tradițională a conceptelor și doctrinelor cu studiul mecanismelor tainice ale metaforelor, simbolurilor și miturilor. Mai precis, scopul este localizarea mecanismelor și schimbărilor de perspectivă care apar în înțelegerea imaginilor recurente ale istoriei și gândirii – aceasta este ceea ce Blumenberg numește o „fenomenologie a recepției miturilor.”

Cultura iubirii: de la teoretizare la experiența trăită în „Chungking Express” (1994), Kar-Wai Wong

Wong este un fenomenolog al cinematografiei care ajunge, prin filmele sale, la esența temelor pe care le abordează. El nu se pierde în teoretizări inutile, ci exprimă, prin propria-i sensibilitate, exact modul în care realitatea concretă creează o impresie în ființa sa. Departe de a fi o idealizare, cred că Wong își propune să reîntoarcere și o confruntare a realității culturii care nu devine un simplu obiect de studiat, ci care se dispersează în întreaga unitate a existenței umane.

Robert P. George: Liberalismul gnostic (Partea a II-a)

În sfera filosofiei morale și practice, există puține proiecte mai necesare decât recuperarea perspectivei de bun simț conform căreia persoanele sunt într-adevăr unități dinamice, ființe ale căror corpuri sunt parte din sinele nostru – și nu instrumente extrinseci. Liberalismul social contemporan se bazează pe o eroare, greșeala tragică din spatele multora de a justifica – și chiar de a imuniza în fața criticii morale – acte și practici care sunt, de fapt, contrare integrității noastre profunde, intrinseci și egale în raport cu ceilalți.

Frânturi din Academia lui Platon

Grecii au înțeles că educația nu este un scop în sine, de acumulare a informației de dragul informației, și nici o contemplare zadarnică lipsită de un telos; educația este modalitatea revelării ontologiei noastre cele mai profunde printr-un proces rațional, dar care nu are nimic de a face cu acțiunea în vid a unei rațiuni autosuficiente, ci care servește drept instrument de ordonare a experienței.

Tehnologia: un contratimp la timpul uman

Astfel, în ziua de astăzi, o problemă mai semnificativă decât avansul nestăpânit al tehnologiei care abundă din toate părțile este incapacitatea omului de a o controla. Dacă odinioară acesta era stăpân pe tehnologie și pe tot ceea ce aceasta putea să producă, în era contemporană pare că tehnologia definește condițiile existenței umane. În fond, aceasta pare să fi devenit o conștiință exterioară a omului, detașată și autonomă, în timp ce omul a devenit el însuși un instrument pentru perpetuarea existenței tehnologiei.