Diana-Elena Moldoveanu

Diana Moldoveanu este studentă în cadrul programului de masterat Contemporary Philosophy la Universitatea din Lille, unde scrie o analiză comparativă a modernității din perspectiva lui Eric Voegelin și a Hannei Arendt. A urmat cursurile programului de masterat Philosophie, politique et economie la Institutul de Studii Politice din Lille. Interesele sale de cercetare se concentrează în jurul fenomenologiei, metafizicii, filosofiei politice și a ideii de modernitate.
Diana crede în puterea voinței de a schimba destinul uman prin disciplină și devotament. Pentru a îmbina rațiunea cu poeticul, Diana scrie recenzii de film unde încearcă să surprindă esența imaginilor în cuvinte, chiar și atunci când se confruntă cu inefabilul. Crede că revenirea la un stil de viață mai simplu și mai orientat către momentul prezent este cheia supraviețuirii în lumea contemporană.

Cultura iubirii: de la teoretizare la experiența trăită în „Chungking Express” (1994), Kar-Wai Wong

Wong este un fenomenolog al cinematografiei care ajunge, prin filmele sale, la esența temelor pe care le abordează. El nu se pierde în teoretizări inutile, ci exprimă, prin propria-i sensibilitate, exact modul în care realitatea concretă creează o impresie în ființa sa. Departe de a fi o idealizare, cred că Wong își propune să reîntoarcere și o confruntare a realității culturii care nu devine un simplu obiect de studiat, ci care se dispersează în întreaga unitate a existenței umane.

Robert P. George: Liberalismul gnostic (Partea a II-a)

În sfera filosofiei morale și practice, există puține proiecte mai necesare decât recuperarea perspectivei de bun simț conform căreia persoanele sunt într-adevăr unități dinamice, ființe ale căror corpuri sunt parte din sinele nostru – și nu instrumente extrinseci. Liberalismul social contemporan se bazează pe o eroare, greșeala tragică din spatele multora de a justifica – și chiar de a imuniza în fața criticii morale – acte și practici care sunt, de fapt, contrare integrității noastre profunde, intrinseci și egale în raport cu ceilalți.

Frânturi din Academia lui Platon

Grecii au înțeles că educația nu este un scop în sine, de acumulare a informației de dragul informației, și nici o contemplare zadarnică lipsită de un telos; educația este modalitatea revelării ontologiei noastre cele mai profunde printr-un proces rațional, dar care nu are nimic de a face cu acțiunea în vid a unei rațiuni autosuficiente, ci care servește drept instrument de ordonare a experienței.

Tehnologia: un contratimp la timpul uman

Astfel, în ziua de astăzi, o problemă mai semnificativă decât avansul nestăpânit al tehnologiei care abundă din toate părțile este incapacitatea omului de a o controla. Dacă odinioară acesta era stăpân pe tehnologie și pe tot ceea ce aceasta putea să producă, în era contemporană pare că tehnologia definește condițiile existenței umane. În fond, aceasta pare să fi devenit o conștiință exterioară a omului, detașată și autonomă, în timp ce omul a devenit el însuși un instrument pentru perpetuarea existenței tehnologiei.