Societatea contemporană: despre consens și (di)viziune

De când lumea, oamenii s-au tot adunat împreună: pentru a-și crește șansele de supraviețuire, pentru a forma o comuniune în centrul căreia se află Dumnezeu ori pur și simplu pentru a-și atinge scopurile pe care au început să și le definească de unii singuri. Astăzi, într-o lume eterogenă valoric și din ce în ce mai radicalizată, în care tehnologia ocupă un rol tot mai important în gestionarea relațiilor noastre, ni s-a părut pertinent să punem în discuție viitorul comunităților. Tema pe care o vom explora în următoarea lună la Syntopic se numește „Societatea contemporană: despre consens și (di)viziune”.

Vom încerca să reflectăm asupra următoarelor probleme: Pe ce criterii se vor mai agrega comunitățile în vremea spațiului virtual și a polarizării? Sunt necesare fundamente morale comune pentru coeziunea diferitelor comunități sau relațiile dintre ele pot fi funcționale doar pe baza pieței și instituțiilor asociate ei? Răspund comunitățile agregate pe baza unor preferințe mai degrabă arbitrare și nesemnificative (gin lovers, dog lovers etc.) nevoii de definire a identității într-o lume în care indivizii sunt alienați și confuzi? Vă invităm să descoperim împreună provocările pe care comunitățile le vor avea de înfruntat în anii ce vor urma.

Confesiunile unui outsider de cursă lungă

Antidotul pe care îl văd împotriva molimei radicalizării are două componente: educația și smerenia. Educația sub orice formă, în care cuprind și expunerea la religie și cultură, ne provoacă să ne punem marile întrebări despre lume: cea din noi, cea din semenii noștri și cea din jur; iar smerenia este atât un stimulent, cât și un produs al educației, căci realizarea infinității cunoașterii în opoziție cu propria limitare omenească nu poate fi decât un binecuvântat sentiment dezarmant.

Comunitatea ca premisă a dreptului

Principiul egalității în fața legii reprezintă garanția că diviziunea socială este limitată și temporară, ne asigură că există soluții pentru conflicte, că există un mod de a atinge un consens, indiferent de locul pe care îl ocupăm în societate; nu este doar pentru o comunitate distinctă, cu granițe insurmontabile, ci pentru tot corpusul de cetățeni.

C:\Users\Vlad Muresan\Desktop\The_Tower_of_Babel_Alexander_Mikhalchyk.jpg

Critica ecumenismului ezoteric

Visul unificării religiilor aparține spiritului non-religios care vrea să își facă o casă aici pe pământ. Obsesia unificării orizontale este astfel opusul spiritului religios vertical care este a) spirit misionar (auto-identitar) și b) spirit pelerin dedicat patriei metafizice. Ecumenismul este deci un alt duh, meta-religios: filosofic sau politic.

Anatomia și fiziologia grupusculului

Grupusculul este, dintre toate formele de polarizare și atomizare a societății, o manieră eminamente excluzivă de coagulare a oamenilor. Grupusculele se construiesc pe soclul unui grup preexistent, care – măcar într-o viziune naivă – ar trebui să fie în stare să funcționeze singur, angajându-și întreaga resursă umană.