Trebuie să reamintim că Europa este un concept filosofic care se raportează la tipul de civilizație occidental așa cum a fost acesta realizat pentru prima oară de Grecia în secolul V î.Hr. și naturalizat apoi de un număr de țări din nordul Mării Mediterane.
În România, discursurile despre identitate par a fi blocate, de ceva timp, într-un antagonism de suprafață – între cei care sunt speriați de așa-numita „pierdere a identității” și cei care cred la limită în importanța (sau chiar existența) unei identități de țară.
Așadar, în fața situațiilor de criză, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi deseori un proiect fragil. După cum observă Geoff Mulgan, ne este greu să ne imaginăm un viitor în care democrația prosperă, dar ne pregătim resemnați pentru dezastrul ecologic imanent și viitorul dominat de tehnologie. Pentru a fi pregătiți în fața crizelor de viitor, trebuie ca în primul rând să avem cunoștințele necesare în legătură cu procesele care ne ghidează viața socială și politică.
Dezbaterea s-a concentrat asupra prezentului și viitorului proiectului european într-o lume a incertitudinilor. Cum arată astăzi proiectul european în raport cu ideile părinților fondatori? Vorbim în continuare de o Europă a națiunilor, sau facem pași hotărâți în direcția unei construcții de tipul Statelor Unite ale Europei? Putem vorbi de o reașezare a ordinii europene, în contextul războiului din Ucraina?
Opinia pe care o avem despre propriul nostru caracter depinde în întregime de judecata noastră cu privire la comportamentul nostru trecut. Este atât de dezagreabil să gândim rău despre noi înșine, încât adesea ne îndepărtăm intenționat de la acele circumstanțe care ar putea face acea judecată nefavorabilă.