
Timpul, la răscrucea dintre știință, filosofie și experiență
În aparență atât de familiar nouă, aspect imanent al universului și vieții trăite deopotrivă, timpul se dovedește, în fapt, un concept extrem de dificil de definit.
În aparență atât de familiar nouă, aspect imanent al universului și vieții trăite deopotrivă, timpul se dovedește, în fapt, un concept extrem de dificil de definit.
Dialectica iluminismului culminează în bezna teoretică a Esenței negative sub dubla formă a zeului inert (deism) și a materiei inerte (ateism): reprezentări fără concept ce obturează natura adevărată a Absolutului.
În ciuda nuanţelor adăugate de Gilbert Ryle tabloului criticii aduse dualismului cartezian, concepţia sa a fost absorbită de curentul anilor ’50 considerat de Taylor Burge ca fiind vectorul principal al monismului materialist dominant în filosofia minţii din anii ’60. Astfel, ideea unui „univers cauzal închis”, care constă „în întregime în particule fizice şi câmpuri de forţe”, pare a fi consecinţa directă şi dezvoltarea ultimă a concepţiei lui Ryle.