Libertatea este un cuvânt iconic în axioma literară şi juridică a realităţii actului de creaţie, determinând câmpul gravitaţional al expresiei poetice a avangardiştilor „pe o planetă nouă cu o altă atmosferă şi cu o nouă geografie a sensibilităţii1, a cărei cartografiere estetică relevă „negaţia ca tehnică literară2 într-o profundă „descătuşarea spirituală3. Legătura ontologică dintre autor şi operă se concretizează în scoarţa unei analizei juridice prin cercetarea existenţei unei activităţi creative, premergătoare momentului zămislirii operei, şi aprecierea libertăţii de creaţie a autorului la momentul conceperii acesteia4. Dacă autorul avangardist este „poetul altitudinilor neexplorate5, libertatea de expresie poetică se conturează din seva verbelor „a reîncepe, a reinventa, a recrea6 într-un exerciţiu din dimineaţa7 unui nou creativ. Poetul simte şi comunică realitatea într-o formă unică şi individuală printr-un limbaj reinventat ce reprezintă nu doar amprenta personalităţii sale, ci ingredientul principal al câmpului gravitaţional avangardist în încercarea de a regăsi „increatul strivit de totalitatea convenţiilor literare anterioare8.

Salturile cuantice ale avangardiştilor pe axa revoltei şi opoziţiei faţă de literatura clasică au redimensionat puritatea în literatură şi artă printr-o libertate descătuşată şi spontană a cuvintelor în geografia expresiei poetice. Se revendică astfel autenticitatea originalităţii prin (re)inventarea formei de expresie în tempoul cuvintelor scriitorului Ilarie Voronca „Artistul e înainte de toate un inventator.“ Primordialitatea inventatorului este creionată prin manifestele publicate în revistele de literatură avangardistă de la începutul secolului al XX-lea, cum ar fi revista 75HP, revista Unu, reflectând în oglinda creativităţii noutatea ca un criteriu esenţial; iar noutatea este reliefată prin literatura în imagini pe axa vis-visum-vedere în viziunea poetului Saşa Pană. Autorul avangardist devine un contratenor al scriitorului clasic în ambitusul literaturii, adâncind pe tărâm juridic noutatea actului creativ, ce este concretizată prin viteza cu care se derulează actul de creaţie, cât şi prin inventarea a noi forme de expresie, precum pictopoezia9. Mai mult, adjectivul nou este cel care defineşte noua literatură în care autorul inventează transplantând pe planeta avangardiştilor noutatea ca element obiectiv în sensul că artistul nu imită, ci inventează, creează noi forme de expresie.

Dintr-o altă perspectivă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a elaborat un test10 prin aplicarea căruia se poate individualiza un arhetip al operei originale în două etape: 1.prin natura obiectului ce îngăduie o manifestare liberă a actului de creaţie intelectuală şi 2. prin marca personalităţii autorului. Literatura şi arta reprezintă tărâmul fertil în care avangardiştii au ondulat, curbat ori răsucit noi forme de expresie lirică într-o nebănuită manifestare a libertăţii creative în sensul valorii estetice pentru „renaşterea permanentă a Poeziei“, după cum considera poetul Carlo Suarès. Şi astfel, cuvintele din versuri sunt dispuse liber ca într-un joc de semne fără a lua în considerare conţinutul semnificat al acestora, eliberând astfel scrisul de rigiditatea formei de expresie consacrată anterior, după cum surprinde în eseul „Ce este un autor?“ filosoful francez Michel Foucault. Manifestarea liberă a actului de creaţie este de esenţa noţiunii de poezie originală, care în planul literaturii suportă reîntoarceri înspre puritatea originară configurată şi prin faptul că poetul „se hrăneşte numai cu ghiocei şi lăcrămioare11. Reiese astfel, infrastructura flexibilă a câmpului gravitaţional al expresiei poetice configurată de forţa alegerilor12 libere şi creative pe care le face autorul avangardist prin eliberarea continuă a formelor de expresie şi a conţinutului.

Prin cuvintele criticului literar Adrian Marino localizăm centrul câmpului gravitaţional avangardist în „profunda nostalgie lirică, puristă şi absolutistă“, ce configurează geografia amprentei personalităţii autorului prin alchimia căreia se produce regenerarea poeziei originale prin întoarcerea către originar, după cum sugestiv este intitulat volumul de versuri al lui Stephan Roll publicat la Paris, Poeme în aer liber. Cartografierea expresiei poeziei avangardiste a fost posibilă datorită mişcărilor telurice provocate pe tărâm literar printr-o manifestare liberă a actului de creaţie adâncind relevanţa neutralităţii13 estetice, morale şi politice a creaţiilor în spaţiul dreptului de autor, şi datorită interacţiunii unor creaţii precum Poemul invectivă, scris de Geo Bogza cu normele juridice în cadrul unui proces de atentat la bunele moravuri prin presă, în anul 1932.

În finalul acestui crochiu analitic apreciem că libertatea de expresie poetică în cetatea literaturii şi a dreptului de autor este la fel de importantă precum libertatea de exprimare într-un stat de drept. Expresia poetică se încadrează în conceptul de formă14 a operei originale ce a fost articulat de filosoful german Johann Gottlieb Fichte, în anul 1793, în eseul intitulat Proof of the Illegality of Reprinting: A Rationale and A Parable. Deşi libertatea de expresie poetică este calea de a crea opere originale în accepţiunea dreptului de autor, dorim să reliefăm că avangardiştii au interacţionat creativ în câmpul gravitaţional al literaturii şi artei fără a anticipa unele nuanţe juridice ce se pot desprinde.

 

NOTE

  1. Constantin Cubleşan, Urmuz în conştiinţa criticii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2014, p. 48.
  2. Adrian Marino, Dicţionar de idei literare, vol. I, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973, p. 128.
  3. Idem, p. 186.
  4. A se vedea, A. Circa, Articularea drepturilor de proprietate intelectuală, în A. Almăşan, I. Vârsta, C.E. Zamşa (coordonatori), In Honorem Flavius Antoniu Baias. Aparenţa în drept, tomul III, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2021, pp. 114 – 115.
  5. Saşa Pană, Născut în ʹ02, ediţia a doua, Editura Pandora, Bucureşti, 2021, p. 291.
  6. Adrian Marino, op.cit., p. 194.
  7. Iulia Nedelcu, Artişti şi filosofi, https://www.syntopic.ro/artisti-si-filosofi/
  8. Adrian Marino, op.cit., p. 194.
  9. https://galeriadada.ro/lucrari/75hp/
  10. Pentru detalii, J. Pilla & P. Torremans, European Intellectual Property Law, 2nd Edition, Editura Oxford University Press, Oxford, 2019, pp.252 -253.
  11. Saşa Pană, op.cit., p. 291.
  12. În context actual noţiunea de originalitate este configurată în plan jurisprudenţial prin alegerile libere şi creative ale autorului, Cauza C-145/10, Eva-Maria Painer împotriva Standard VerlagsGmbH, Axel Springer AG, Süddeutsche Zeitung GmbH, Spiegel-Verlag Rudolf Augstein GmbH & Co KG, Verlag M. DuMont Schauberg Expedition der Kölnischen Zeitung GmbH & Co KG, Hotărârea Curţii (Camera a treia), 1 decembrie 2011, www.curia.europa.eu
  13. Pentru detalii, Michel Vivant, Jean-Michel Bruguière, Droit dʹauteur, Editura Dalloz, Paris, 2009, p. 149.
  14. Pentru detalii, Mark Rose, The Author as Proprietor: Donaldson v Becket and the Genealogy of Modern Authorship, Representations no. 23 (Summer, 1988), p. 76.

 

Imagine: Wassily Kandinsky, „Jaune-Rouge-Bleau”; Sursă: Wikimedia Commons


Mai multe despre:
image_pdf

Dacă v-a plăcut articolul pe care tocmai l-ați citit, puteți să sprijiniți printr-o donație următoarele texte pe care le pregătim pentru dumneavoastră, accesând:
Nicoleta Rodica Dominte este conferenţiar la Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi și coordonator al cercului studenţesc Atelierul de Creații Intelectuale – Insignis, Scientia & Ars din cadrul Centrului Robertianum de Drept Privat al aceleiași facultăți. Interesele de cercetare cuprind dreptul proprietăţii intelectuale, dar şi literatura artistică, în încercarea de a explica, aprofunda şi analiza anumite aspecte juridice prin prisma beletristicii. Este autor și coautor a numeroase articole și cărți.

Scrieți un comentariu

Adresa dumneavoastră de email nu va fi publicată.