Deși Culianu a încercat în câteva rânduri să își susțină apropierea academică față de Eliade, remarcând un oarecare filon comun, cei doi au produs o operă științifică cu registre totalmente distincte, în care doar respingerea perspectivei istorico-filologice pare să-i aducă împreună.
În concluzie, nu există nici un motiv să decretăm istoria ca sfârșită în sens kojèvian. În plan politic, când asertăm „imposibilitatea universalului pozitiv ca stat universal” nu spunem că nu se va construi ceva de tipul statului universal, ci asertăm imposibilitatea utopiei ca utopie.
Anti-mediile sunt deci ancorele care – spre deosebire de mediul dominant – sunt grele, limitative, deloc comode, dar stabilizatoare și salvatoare. Îți permit un oarecare dans pe suprafața apei, dar nu te lasă să rătăcești în larg. Sunt obstacolele de care ai nevoie, sunt îngrădirile care nu te lasă dus de val.
Reducerea însăși a omului la un model sau altul, inevitabilă, este un act de nedreptate, pe care se fundamentează toată știința respectivă. Pe orice carte din domeniu ar putea să se afle o notă de subsol la început: această carte nu este despre oameni.
După părerea noastră, Boethius folosește poezia pentru a dezvălui adevărul filosofic într-un mod dublu în opera sa: în primul rând, folosește versurile pentru a explica și prezenta adevărurile filosofice pe care ni le prezintă ulterior în proză; în al doilea rând, poezia este folosită ca un imn către Divinitate pentru a-i cere să lumineze mintea și să permită adevărului să iasă din starea sa de ascundere.
Existența marxismului cultural este contestată ca simplu contrasens la economismul marxismului ortodox. Pare o contradicție, dacă rigidizăm economismul marxist, ignorând faptul că marxismul clasic propunea deja revoluția culturală, precum și recuperarea ulterioară a Manuscriselor din 1844.
Identificarea fictivă cu o poziție anume, cu o instanță anume sau cu un profil generic exprimă disocierea de planul experienței sensibile propriu-zise.
Cinematografia de ieri și de azi a adoptat o serie de „rețete” care par să urmeze lista de ingrediente ale unui băuturi carbogazoase: tot ceea ce „iese din fabrică” este rezultatul unei industrii și nu al unei „bucătării” în care poveștile, ca și mâncarea, prind alt gust.
ANTROPOMAHIA § 1. Conceptul recunoașterii. Hegel descrie conceptul recunoașterii (Anerkennung) prin reciprocitate. Când vorbim despre o conștiință avem deja două conștiințe, intersubiectivitatea efectivă sau Spiritul: aproprierea cognitivă de sine mediată de aproprierea recognitivă a celuilalt. Conceptul recunoașterii dezvăluie pe fiecare ca mijloc pentru altul și scop pentru sine. Tot ce […]
Decisive sunt deciziile noastre personale legate de valori, iar instituțiile sunt instrumente. Patrimoniul verticalității este despre a lua decizii de folos în comunități spontane de oameni liberi.