Abuzul ontologic
Nu poți propriu-zis obiectualiza nimic, decât în plan ideal, în minte, în idei, în constructe lingvistice. Totul e subiectiv pentru că orice obiect real e în continuă transformare, erodare, mișcare.
Invitați
Când va veni sfârșitul lumii
Trecerea omului în veșnicie nu este un sfârșit, ci o schimbare de stare a vieții. Sfârșitul lumii este sfârșitul părții lumești a vieții tuturor oamenilor, trecerea totală în veșnicie, nu sfârșitul întregii creații.
Nihilismul disperării în concepția lui Søren Kierkegaard
Pentru Kierkegaard, disperarea reprezintă nu doar o tragedie a condiției umane, ci și o sursă de potențial spiritual și de creștere personală.
(H)arta picturii: alegorie și reprezentare în Olanda secolului al XVII-lea
Cosmin Ungureanu este curator de artă europeană, specializat în istoria şi teoria artei şi arhitecturii europene (secolele XV-XVIII), expert acreditat în pictură şi grafică europeană. În perioada 26 – 28 august îl puteți întâlni la cursul pe care îl susține la Fundația Calea Victoriei, Johannes Vermeer şi „Şcoala de la […]
Despre știință și (dez)informare – reflecții de după pandemie
În acest articol am încercat să evidențiez câteva mecanisme de gândire greșite care au facilitat răspândirea dezinformării în perioada pandemiei – legându-mă, în principal, de înțelegerea modului în care funcționează știința și în care este ierarhizată expertiza.
Două modele diferite în istoria religiilor: Eliade și Culianu
Deși Culianu a încercat în câteva rânduri să își susțină apropierea academică față de Eliade, remarcând un oarecare filon comun, cei doi au produs o operă științifică cu registre totalmente distincte, în care doar respingerea perspectivei istorico-filologice pare să-i aducă împreună.
Suspensia mesianică hegeliană
În concluzie, nu există nici un motiv să decretăm istoria ca sfârșită în sens kojèvian. În plan politic, când asertăm „imposibilitatea universalului pozitiv ca stat universal” nu spunem că nu se va construi ceva de tipul statului universal, ci asertăm imposibilitatea utopiei ca utopie.
Trei ancore în oceanul digital
Anti-mediile sunt deci ancorele care – spre deosebire de mediul dominant – sunt grele, limitative, deloc comode, dar stabilizatoare și salvatoare. Îți permit un oarecare dans pe suprafața apei, dar nu te lasă să rătăcești în larg. Sunt obstacolele de care ai nevoie, sunt îngrădirile care nu te lasă dus de val.
Despre nedreptatea intrinsecă științelor sociale
Reducerea însăși a omului la un model sau altul, inevitabilă, este un act de nedreptate, pe care se fundamentează toată știința respectivă. Pe orice carte din domeniu ar putea să se afle o notă de subsol la început: această carte nu este despre oameni.
Poezia ca instrument de dezvăluire a adevărului filosofic
După părerea noastră, Boethius folosește poezia pentru a dezvălui adevărul filosofic într-un mod dublu în opera sa: în primul rând, folosește versurile pentru a explica și prezenta adevărurile filosofice pe care ni le prezintă ulterior în proză; în al doilea rând, poezia este folosită ca un imn către Divinitate pentru a-i cere să lumineze mintea și să permită adevărului să iasă din starea sa de ascundere.