Când îi amintim pe Antonioni și Fellini, ne referim la cinematograful (italian) modernist prin excelență. Trilogia L’Avventura, La Notte, L’Eclisse, alături de faimosul La Dolce Vita, diferă pe alocuri, însă ceea ce le leagă în mod izbitor este spiritul general de apăsare în raport cu schimbările fără precedent aduse de lumea modernă, care afectează fiecare aspect al vieții oamenilor, indiferent de statutul lor social. Despre aceste filme a devenit deja canonic să spunem că redau mai ales sentimentul alienării și starea de ennui, iar diagnosticul nu e deloc greșit sau superficial.